|
|
|
|
|
|
|
|
|
Gheorghe, eroul de pe Someș |
|
|
Text
postat de
corneliu zegrean |
|
|
-De ce plângi mamă?
-Nu știu fiule, mă gândeam așa
La adevăr și libertate și
.La prea multă nedreptate.
Sunt fiică de erou, am fost soția unui erou, sunt mama unui erou.
Cine știe? Poate urmez eu. Este bine?
Doamneee!... Mai fă orânduială pe pământ.
Corneliu
Pacea nu era departe,
Tunurile-au încetat
Iar Imperiul Habzburgic
Pentru veci s-a destrămat.
Bucovina și Ardealul,
Din Sighet pân-la Ilia
Au trecut la țara mamă,
Mândra noastră ,România.
Mulți cântau de bucurie,
Alții, erau supărați,
C-au pierit loviți de gloanțe
Milioane de bărbați.
Printre ei, era și tata,
Despre care am aflat
Că murise lângă Bălgrad
Într-o gară, bombardat.
Conducea locomotiva
Ce trăgea un tren - spital,
Tata era bun mecanic
Și-avea grad de caporal.
Ruga lui cea de pe urmă
Am aflat-o la-ntâmplare
Ascultând povestea tristă
A unui schilod la picioare,
El era la vremea aceea,
Sentinelă la vagoane,
Când au fost loviți năprasnic
Cu bombe din avioane.
Unii au murit în chinuri
Arși de vii sau sfârtecați,
Pe alții i-a dres norocul,
Prin minuni au fost salvați.
Spune-mi omule de tata,
Povestește-mi cum a fost?
Să mai sper într-un miracol?
Sau, nu are nici-un rost.
-De ești tu , fată bălaie
Și ai numele Bojoc,
Te caut de multă vreme,
Te-am găsit și
Am noroc,
Să-ți destăinui jurământul
Ce l-am dat tatălui tău,
Când zăceam pe niște țoale
În gară la. . . Nușfalău.
Aveam gambele zdrobite,
El cu pieptul spintecat
Și ținându-i capu-n brațe,
Jeluind, mult m-a rugat:
-Camarade! sunt pe ducă,
N-am puteri, toate mă lasă,
Jură-mi că-mi vei duce vestea
In Ardeal, la noi acasă.
Acolo. . . mai am o fată,
Nevasta m-a părăsit,
Povestește-i despre mine
In ce chinuri am murit.
Du-i "zălog" această cruce
Și inelul meu marcat,
Să le poarte amintire
De la cel ce-a răposat.
-După acest cuvânt de groază,
Bietul om s-a prăpădit,
I-am închis ochii cu palma
Apoi
Noi ne-am despărțit.
El a fost luat cu "targa",
Dus la margine de sat
Și-ntr-o groapă colectivă
Fără popă, înhumat.
Eu am fost trimis în zonă,
La spitalul din Banat
Și de-atunci caut într-una
Să respect ce i-am jurat.
Inelul și cruciulița,
Ia-le, că sunt ale tale,
Eu sunt Gheorghe, zis EROUL,
Din Sasnireșul pe vale.
Am scăpat de iadul morții
Și i-am spus un legământ:
O s-o caut camarade,
De o fi
Chiar și-n mormânt.
Și
Te-am găsit !
-A devenit soția lui.
Demnitate, adevăr zguduitor.
O poveste, o
Legendă,
O
.Legendă, o poveste.
Ei sunt Rădăcina Sufletului meu
Din ciclul: De ce plângi mamă?
Corneliu 1995
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dragul meu ...Domnule general, Domnule erou
cu simt de raspundere si mare drag
astazi ca si maine dau in vileag
ceea ce simt si raman...simplu ecou!
:))
va multumesc ca nu v-ati lasat invins de ...sincopele vietii!
tavy |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2008-02-26 23:29:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dragă Tavy, de câte ori recitesc mai multe din poemele mele închinate părinților, vrând nevrând, o lacrimă mereu se prelinge pe obraz. Viața mea a fost mult prea dură, nici nu știu cum am rezistat, prin câte labirinturi am trecut, dar toate m-au călit. Așa-i viața, vorba cântecului. Nu, nu m-am supărat, sunt încercat cu prea multe. Istoria e așa cum e nu cum, de multe ori se scrie eronat. Viața mea e un crâmpei din istoria neamului:Războaie, ocupații hortiste,secetă, foamete, umilință etc.
Să nu-mi mai amintesc că-mi dau lacrimile din izvorul aproape secat. Să nu treacă urmașii prin ce am trecut eu, nu doresc nimănui.
Cu drag, Corneliu |
|
|
|
Postat
de catre
corneliu zegrean la data de
2008-02-26 21:44:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Cristian, mă bucur că v-ați adus aminte de "Moartea lui Gheorghe", a fost tatăl meu care m-a părăsit în 1938, prea devreme, nu l-am cunoscut, eram prea mic. În poemul de față este tot el. Poveștile nu sunt povești, sunt realitățăți, e viața mea, cu bunele și relele prin care am trecut. De altfel, aproape toate poemele mele sunt niște narațiuni ritmate ale vieți foarte zbuciumate,
Cu Drag, Corneliu |
|
|
|
Postat
de catre
corneliu zegrean la data de
2008-02-26 21:21:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
In nota care va caracterizeaza, domnule Corneliu,
lecturand mi-am adus aminte de un poem vechi..."moartea lui Gheorghe", daca nu ma-nsel...
ma impresioneaza creatiile dumneavoastra, intotdeauna
Cu respect, Cris |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2008-02-26 19:15:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Din Sighet pân-la Ilia
Au trecut la țara mumă,
Mândra noastră ,România.
...
Ruga lui cea de pe urmă
Am aflat-o la-ntâmplare
Ascultând povestea tristă
A schilodului Mardare
El era la vremea aceea,
Sentinelă la vagoane,
Când s-au napustit năprasnic
Bombele din avioane.
Spune-mi omule de tata,
Povestește-mi cum a fost?
Să mai sper într-un miracol?
Sau, nu nu vrei să știu ce-a fost.
am modificat dupa simtul meu Generale cateva versuri, sa nu te superi ca...tare mi-au placut.
felicitari pentru acest film al durerii si-al intamplarii fara cusur departe in timp de "linistera noastra"
pentru eroul General poet Corneliu, un gand bun si multa sanatate.
cu drag si vot, tavy
|
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2008-02-26 17:19:37 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|