|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
trecĂÂŁtoare prin nisipuri
mĂÂŁ-ntreb lacrima asta din ce ochi lasĂÂŁ urmĂÂŁ
strĂÂŁine
acum nu pot vedea mai departe apele vineĂÂľii
oranjul arcuit nu mai existĂÂŁ
e adunat cumva într-o liniºte
sĂÂŁ nu mai ĂÂľinem Ă®mbrĂÂŁĂÂľiĂ‚ÂşatĂÂŁ durerea
cĂ¢nd uite se face iar dragoste pe celĂÂŁlalt ĂÂľĂÂŁrm
dupĂÂŁ o altĂÂŁ rotire a stelelor
cer iertare lunii cĂÂŁ sunt absentĂÂŁ
de la simfonia celor singuri
am fĂÂŁcut legĂÂŁmĂ¢nt sĂÂŁ iubesc Ă®n alb
strĂÂŁine
cuvĂ¢ntul tĂÂŁu e ca o nuia de mesteacĂÂŁn
Ă®mi deseneazĂÂŁ spirale printre scoici
le pipĂÂŁi cu ochii Ă®nchiĂ‚Âşi
nu mĂÂŁ Ă®ndemna sĂÂŁ mai simt
am deja cĂ¢teva morĂÂľi Ă®n lume rĂÂŁtĂÂŁcind
* MulĂÂľumiri Elenei Ă‚ÂŞtefan pentru inspirata ei creionare, aceasta este versiunea modificatĂÂŁ Ă®n urma dialogului nostru aici.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, Elena, ai dreptate. In acele doua versuri este o esenta anume. Ma deranjeaza un pic "asta" din "lacrima asta", de aceea. Dar trec si peste... asta. Imi place mult versiunea ta, mai reflectez la ce sa las in final si cum sa fie in armonie cu ceea ce sunt. E un mic poem pe care inca il simt in facere. Si incerc un bun echilibru intre expresie si impresie. Multam fain, in seara asta il las sa mai creasca un pic. Vedem maine, poate mai imblinzesc strainul din mine.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-11-02 16:47:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ma bucura faptul ca ai inteles demersul meu exclusiv in favoarea textului. Iti inteleg dorinta de a perfectiona poemul si m-ai convins ca lucrai la el inca. Nu puteai posta o noua versiune la cateva secunde dupa ce am postat eu.
Personal nu as renunta sub nici o forma la versul "mă intreb lacrima asta din ce ochi lasă urmă" Am si vrut sa-l remarc. De asemenea am intentionat sa remarc si celalat vers de forta "am deja câteva morţi în lume rătăcind" Am preferat sa las textul nud pentru ca devine expresiv.
Raman la ideea ca poemul este asemenea unei femei frumoase care doar sugereaza formele. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-11-02 16:35:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elena, multumesc, dimpotriva, imi prinde bine slefuirea, mai ales ca si eu am adus modificari poemului, vazind ulterior excedentul. Uite la ce varianta ajunsesem eu acum citeva minute, oarecum apropiata de versiunea ta, si ma bucura sa vad acorduri intre ele.
trecătoare prin nisipuri încercuite
mă-ntreb din ce ochi lasă urmă lacrima
de sare e urma străine de neputinţă
şi nu pot vedea mai departe apele vineţii
când oranjul arcuit nu mai există
adunat cumva într-o linişte
să nu mai ţinem îmbrăţişată durerea
dragostea se face pe celălalt ţărm
după o altă rotire a stelelor
cer iertare lunii că sunt absentă
de la simfonia celor singuri
am făcut legământ să iubesc în alb
străine cuvântul tău e o nuia de mesteacăn
îmi desenează spirale printre scoici
şi eu le pipăi cu ochii închişi
nu mă îndemna să simt cu privirea
am deja câteva morţi în lume rătăcind
Te astept acolo unde ai cuvintele de adus.
Daniela
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2005-11-02 16:26:04 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Daca nu ar fi fost multe sintagme excesiv explicative "nisipuri incecuite", "sarea neputintei", etc si alte cateva inabilitati am fi avut de-a face cu un foarte reusit poem.
In speranta ca distinsa autoare nu se va supara supun atentiei acelasi poem din care am scos ceea ce, in opinia mea, excede poemului.
Iata o varianta care, evident subiectiv, pe mine ma incanta:
Strainul
trecătoare prin nisipuri
mă intreb lacrima asta din ce ochi lasă urmă
străine
nu pot vedea mai departe de ape vineţii
oranjul arcuit nu mai există
s-a adunat într-o linişte
de ce să mai ţinem îmbrăţişată durerea
când uite se face iar dragoste pe ţărmul celălalt
după o altă rotire a stelelor
cer iertare lunii că sunt absentă
de la simfonia celor singuri
am făcut legământ să iubesc în alb
străine cuvântul tău e ca o nuia de mesteacăn
îmi desenează spirale printre scoici
le pipăi cu ochii închişi
nu mă îndemna să simt
am deja câteva morţi în lume rătăcind
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-11-02 16:20:34 |
|
|