|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
iubeºte-mã tu ºi uneori du-mã în munþi
ei sunt în verde înalt ca o toamnã fãrã sfârºit
acolo îþi voi prinde arãmiu de glezne
sã te rostogoleºti peste inima mea
ºi sã nu mai cazi
am urât întotdeauna prãpãstiile
pentru cât de adânc ajung
oamenii caii nopþile
ºi nu mai vin înapoi
eu pãºesc doar pe o linie frântã
între dragostea ta ºi încercarea de a fi
ultima femeie care-þi aduce apã în palme
nebãute-þi sunt durerile
ºi nedrept îmi spui cã voi pleca
într-o amiazã de secetã
am promis cã rãmân pentru o vreme
cât ceasul nu mai aratã minutele
ºi cât îmi desenezi
infinitul dinspre ochiul meu stâng
spre ochiul tãu drept
aminteºte-þi sã nu-l þii iar închis
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|