|
|
|
|
|
|
|
|
|
Soția mea |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Eu am cântat iubiri închipuite
în calea mea spre marea veșnicie
dar n-am găsit cuvinte potrivite
să cânt în versuri scumpa mea soție
Ea merita în versurile mele
să fie zâna mea cea mai iubită
încununată de un cer cu stele
să fie o icoană presfințită
Ea pentru mine-a fost speranța vieții
și idealul meu de împlinire
a fost oglinda clară-a dimineții
în drumul meu spinos spre mântuire
Ea m-a iubit mereu fără-ncetare
și mi-a iertat greșeli inoportune
a fost frumoasa mea ruptă din soare
și-a fost motivul meu de-nchinăciune
A mers mereu alăturea de mine
în căutarea firelor iubirii
plutind cu mine-n barca cu destine
spre țărmul însorit al fericirii
Soția mea mi-a luminat cărarea
când trebuia să traversez prin noapte
a fost iubita mea și încercarea
prin vremurile grele și deșarte
În casa noastră-a fost mereu altarul
credinței noastre sfinte-n devenire
a fost tandrețea dulce și limanul
speranței noastre-n marea nemurire
În calea mea de vise-nchipuite
când uraganul timp m-a dus departe
mă-nchin soției mele mult iubite
și-i mulțumesc din suflet pentru toate
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120092 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|