|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Ion Nimerencu |
|
|
stau închis în mine ca-ntr-o cușcă
și visez la evadări în lanț
cu miros de cer și praf de pușcă
orele ma ronțăie cranț - cranț
în ființa mea sezonieră
port cătușe fără vreun motiv
îmi adun cenușa-n scrumieră
clipa trece totu-i relativ
de-aș ieși din firea mea opacă
să culeg misterele călâi
mi-am ucis curajul dar mă-nșfacă
șarpele ispitei de călcâi |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ion, interesanta ideea din spatele acestui poem, interesanta dezolarea descrisa aici printr-o alegorie. am descoperit multe simboluri autentice, puternice, simboluri care merita analizate atent.
te trage inapoi insa rima, care dupa parerea mea arunca poemul intr-un soi de superficialitate de nedorit.
oricum, ideea merita exploatata.
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2008-02-02 16:22:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
touchee, imi place - ce spui aici, e un spleen ironic activ in visari/ evadari - si mai ales finalul...
(daca te intereseaza...)
'stau închis în mine ca-ntr-o cușcă' , istoria e repetitiva, nu ? idem, iulia r |
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2008-02-01 18:20:06 |
|
|