PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
REC Text postat de Andrei Ghejan Înregistrăm totul. Am vrea uneori să fim mai restrictivi, dar… n-avem ce face: e în natura noastră să fim lacomi, avizi de informaţie. Se spune că foamea ţipă şi clar: ne-am născut fomişti. „Muieţi îs posmegii(?)” se aplică fără vârstă doar celor „auto-acţibildizaţi” cu propria ignoranţă. N-o să-i convingă nimeni niciodată de limitările impuse de comoditatea prostiei ridicată la rang de „free of …”, adică un „lasă că ştiu eu mai bine”: orgoliu la fel de gratuit ca şi restul. Nu ştiu cum naiba se face, că exact genul acesta de scursuri slobozite din neantul nimicniciei ajung exact acolo unde n-ar avea ce să caute neam, adică să coopereze, dacă nu chiar să lase impresia că influenţează macro-imbecilitatea în nume colectiv. E ca un fel de S.A. al cancerului bunului-simţ şi avem, din nefericire, prea puţini chirurgi capabili să extirpe genul ăsta de malignitate. Stau la înaintare, nominalizaţi cred după gradul de înglodare în balastul non-valorii cu inconştienţa aferentă căzăturilor de orchestratorii anti-entehelici, vizând probabil scutul viu pe post de DOMINO cu piesa lipsă. Suntem campionii orbecăitului şi nişte masochişti ai non-credinţei. Şi lor le e foame, dar e alt gen de foame. Hoţia, minciuna, parşivenia, sunt doar câteva din „alimentele” preferate. Desertul, puturos, este categoric parvenirea. „Pe blat” este lozinca pe ordinea-de-zi. Pun botul fraierii la toate firimiturile, pe principiul: „mic-mare, copiii mănâncă”, că nu se ştie cât o să mai ţină, şi dacă e loc… în fond, de ce nu? Mi-am pus întrebarea: „Hai bă, fi sincer: tu dac-ai fi acolo, ce mielu' meu ai face?” Sincer?… greu de răspuns, şi nu neapărat din cauza tentaţiilor, cât din certitudinea că de unul singur, cu ventilatoarele-n faţă te pişi doar o dată contra vântului, pe urmă eşti marcat. E şi-ăsta un gen de laşitate, iar dialogul cu laşitatea ar putea continua şi-n alte planuri… cel puţin în cazul meu, aşa că nu e cazul. Aş fi vrut eu să fac o afirmaţie pompoasă, gen „frica de Dumnezeu”, dar încerc să fiu cât mai puţin ipocrit: jocul puterii, dacă poate încă nu e, va deveni cât de curând un joc periculos, mai ales la noi. Principialitatea, ca şi inexistentă în marea majoritate a cazurilor, a suferit mutaţii grave chiar în rândul orchestratorilor, deveniţi mai degrabă „aranjori second-hand”, pentru că, după umila mea impresie, cheia, gama şi tempoul piesei în care actorii sunt obligaţi să cânte sunt obiectul disonanţei extraconjugale cu figurinele de ceară, care nici măcar nu simt balansul impus. E trist, tocmai pentru că nici hora n-o mai ştiu ai noştri dansa cum trebuie. De!… s-au emancipat: la modă e orbu-găinilor. „Dezbină şi conduce” nu e doar un motto oarecare, ci poate cea mai eficientă pârghie de-a slăbi orice împotrivire… la o adică, bineînţeles. Nu sunt aşa sigur că s-ar dori, chiar ipotetic, o astfel de alternativă, cred tot de frică: miza e cam mare şi terenul alunecos, iar ciolanul încă e gustos. Bieţii oameni sunt mai debusolaţi şi mai dezinformaţi ca niciodată. Nici măcar nu înţeleg de ce se-alege praful pe zi ce trece de leul nostru amărât. Tot felul de vrăjeli ne sunt servite prin toate căile posibile, iar fondurile de dezvoltare ajung oriunde, numai la întreprinzători nu. Cum Doamne Iartă-mă să mai crească vreodată nivelul de trai în ţărişoara asta? În curănd nu se va mai putea face faţă concurenţei din afară sub nicio formă. Cu mici excepţii, vom ajunge toţi să culegem căpşuni chiar aici, atâta doar că vom fi zece culegători pe o căpşună… şi-aia mucegăită dacă e Made in Romania. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE