PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Eminescu sau alungarea românului din sine însuşi Text postat de Elena Stefan Nu-mi amintesc să fi întâlnit vreun gest de contestare a lui Eminescu venit din partea avangardiştilor. Adică a acelora care contestau totul sau aproape totul. Cu sau fără argumente. Cu sau fără program. De la desuet la artificial de la facil la vulgar de la lipsa de valoare până la anchiloza modelelor. Şi să ne amintim cum proclamau ei „abandonarea tuturor dogmelor şi anchilozelor“ şi legiferau răzvrătirea „împotriva presei, bâlci de surle şi trompete, şi a cititorilor, masă amorfă şi brută de victime oneste şi inconştiente“. Şi cu toate acestea Eminescu, acela care a creat o limbă şi nenumărate modele, patternuri cum le-am spune astăzi, a rămas intangibil furiei lor novatoare. Să nu-l fi cunoscut ei pe Eminescu? Absurd. Cred că, pe de o parte, conştientizarea valorii creaţiei eminesciene iar pe de alta, teama propriei lor posibile decredibilizări în situaţia negării patternurilor eminesciene i-a făcut cel puţin circumspecţi. Dacă nu cumva, şi înclin să cred că acesta este adevărul, respectul sincer pentru opera lui Eminescu preţuirea pentru unicitatea sa, pentru destinul său şi pentru tot ce a făcut el întru, cum ar zice Noica, desăvârşirea limbii şi poporului cărora le-a fost antemergător şi crist, i-a făcut pe avangardişti să nu-l atingă nici cu o floare pe marele poet. Ce oare îi diferenţia pe aceşti negaţionişti pur sânge de pletora de contestatari hibridizaţi ai timpurilor moderne? Nimic altceva decât sinceritatea estetică în numele căreia ei şi-au dus lupta. Negaţioniştii contemporani, unii conştienţi, alţii nu, cei mai mulţi ca trend al efectului de siaj aproape paradoxal denominabil drept un fel de ””turmă intelectuală””, în marea lor majoritate victime ale manipulărilor de tot felul îşi găsesc în mitul eminescian locul geometric al propriilor frustrări şi o posibilă şansă a unei eventuale ””mântuiri estetice””. Aceia care fac gestul negării conştient, şi pervers aş adăuga eu, ştiu bine că nu trebuie dărâmate templele ci înlocuiţi doar idolii. Şi efectul conchistadorian se poate realiza fără să fie tras nici măcar un foc de armă. Acesta este şi cel mai mare pericol. Pentru că, printre altele, aşa pot să dispară din istorie popoare şi civilizaţii. Ceilalţi, naivii, mancurtizaţii, înscrişi în moda cool a negării, se transformă în centre de reverberaţie a celor dintâi. Şi, mai mult sau mai puţin şcoliţi, pentru a fi remarcaţi, pentru a se afirma, îşi pun la bătaie tot arsenalul de mijloace şi uneori de inteligenţă de care dispun. Argumente dintre cele mai bizare, lipsa de logică, superficialitate, analogii de tot felul şi multe, multe altele se constituie în tot atâtea ””arme de atac”” Citeam mai zilele trecute ceva care făcea trimitere la un Eminescu fosilizat, un Eminescu devenit istorie şi chiar se făcea aluzie la ruine ca o pledoarie pentru abandonarea lui Eminescu şi a modelelor eminesciene. Sigur, autorul are dreptate în sensul că Eminescu nu trebuie copiat. Însă această aserţiune este un truism care decurge din statutul general al poeziei. Pentru care originalitatea este una dintre condiţiile de existare. Şi evident că aceasta presupune nu abandonarea ci poate ””despărţirea”” de Eminescu. O despărţire stilistică, o despărţire în raport cu mijloacele şi de ce nu cu viziunile lui. Însă această despărţire presupune respect şi deferenţă şi nu negare. Din păcate, noi nu avem cultura complementarităţii, cultura aditivităţii sinergetizante. Mulţi dintre noi au doar cultura adversităţii ””evoluate”” la nivelul adversităţii cavernelor potrivit căreia alteritatea nu poate fi decât adversară iar un adversar bun nu este şi nu trebuie să fie decât un adversar distrus. Adică mort. Mă gândeam şi mă întrebam cum ar arăta literatura italiană fără Dante sau Petrarca literatura engleză fără Shakespeare şi, evident, şirul enumerărilor şi pentru alte literaturi ar putea continua. Colosseumul,sigur, nu trebuie copiat. El trebuie respectat. Şi înţeles. Numai prin respectul valorilor vieţuiesc şi supravieţuiesc popoarele şi culturile acestora. Globalizarea este şi trebuie să fie un proces firesc de înlăturare a barierelor artificiale dintre popoare culturi şi civilizaţii. Dar globalizarea nu înseamnă renunţarea la propria cultură sau repudierea propriei istorii şi civilizaţii. Globalizarea, asemenea unei imense orhestre simfonice, trebuie să asigure exprimarea armonioasă a fiecărui instrument, a fiecărei culturi. Din fericire, cu cât corul negaţioniştilor creşte, cu atât valoarea eminesciană devine mai cunoscută ba, mai mult, scoate din pasivitate energii latente de nebănuit. Pentru că mulţi, foarte mulţi dintre românii din ţară şi de pe aiurea identifică limba română cu limba lui Eminescu. Iar alungarea lui Eminescu din limba română nu ar fi posibilă decât odată cu alungarea poporului roman din istorie. Adică, odată cu alungarea românului din sine însuşi. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   denigrarea lui Eminescu a fost si este inerenta. un spirit activ universal nu poate fi ignorat si nici doar laudat. mi-ar fi placut sa se vorbeasca in europeea ceva mai mult despre zona de publicistica a scriitorului care, in opinia mea, a fost adevarata lui forta. un eseu care mi-a placut de la titlu pana in final. vot ...   Postat de catre I BG la data de 2008-01-15 14:53:52               Elena, Denigrarea lui Eminescu nu e un fenomen nou, cele mai puternice negari ale valori lui au avut loc in timpul vieti marelui poet. Unul din cei mai puternici contestatri a fost Hasdeu, om de o vasta si diversa cultura. Dar daca un tun de calibrul lui Hasdeu nu a putut sa afecteze statura lui Eminescu ma indoiesc ca puscasi condemporani pot sa-i mai aduca daune. Un lucru similar s-a intamlat si in cazul lui Arghezi, Nicolaie Iorga, iarasi un om de cultura vasta a sustinut toata viata ca acel calugar Teodorescu-Argezi strica limba romana. Si intr-adevar a stricat-o dar a stricat-o atat de bine ca stricaciunea s-a impus. Un alt stricator de limba cu bataie de lunga durata a fost Nichita Stanescu. Sunt convins ca lantul va continua. Eminescu fiind atat de mare a epuizat tot ce se putea scrie bine in stilul Eminescu. Vlahuta l-a imitat aproape perfect dar o copie nu poate niciodata sa egaleze originalul. Cazul lui Vlahuta este si mai interesant fiindca atunci cand sustinatatori lui, toti oameni de cultura, i-au oferit un loc in academia romana, poetul constient ca el nu e decat un creator de copi foarte bune si nu de opere originale a refuzat cu modestie oferta. Arghezi a epuizat si el cam tot ce se poate scrie bine in stilul Arghezi . Asa au facut si Blaga, Bacovia si Barbu cu stilurile lor. Pe mine ma amuza foarte tare cand imi aud prietenii intrebandu-se daca o sa apara un al doilea Eminescu sau un al doilea Arghezi sau un al doilea Nichita Stanescu in literatura romana. Pentru a nu ma certa cu ei le raspund in gand ca nu numai ca nu o sa apara dar nici nu e necesar sa apara deoarece literatura romana ii are ca unicate si unicate trebuie sa ramana. De asemenea nu pot sa suport intrebarea care din poeti nostri e cel mai mare. Poeti mari nu sunt sportivi pe care sa-i aliniezi la o linie de pornire ca dupa acea sa le dai startul ca sa vezi cine ajunge primul. Fiecare e mare in felul lui, fiecare a creat ceva de neegalat in stilul lui. Rolul exceptional al lui Eminescu in literatura si cultura romana este ca el este primul poet de geniu al romanilor. El a scos poezia romaneasca din provincialism si a adus-o la nivel european. El a fost de asemenea primul poet national al romanilor si asta nu ca inaintasi lui nu au incercat sa fie si alti poeti nationali ci fiindca el a fost primul care a avut un talent demn ca sa poarte acest titlu. Este posibil ca astazi alti poeti mari de origine mai recenta sa fie cititi mai frecvent decat Eminescu, dar acelasi lucru se intampla cu Dante in Italia si cu Ghoete in Germania. Asta nu inseamna ca acesti de facto intemeietori de limbi si-au pierdut din respectul pe care popoarele lor li-l poarta. E absolut normal ca un poet mai modern sa placa mai mult unui cititor modern fiindca limbajul folosit cat si experienta de viata pe care poetul o transpune in opera lui literara sunt mai apropiate de viata de zi cu zi a cititorului. In concluzie: eu nu vad de loc pereclitat locul lui Eminescu in literatura romana fiindca principalul sustinator al lui de-a lungul timpului a fost este si va fi opera lui.   Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2008-01-15 11:45:25               Elena, te felicit pentru acest eseu, ai reuşit să surprinzi extrem de multe aspecte care ne definesc ca naţie, subscriu fără rezerve unui adevăr exprimat în următoarea frază: ''Mulţi dintre noi au doar cultura adversităţii ''evoluate'' la nivelul adversităţii cavernelor potrivit căreia alteritatea nu poate fi decât adversară iar un adversar bun nu este şi nu trebuie să fie decât un adversar distrus. Adică mort.'', tot astăzi, am mai întâlnit o detaliere a acestui fenomen de negare, dizertaţie aparţinînd Teiei Nicolescu, şi pe care, îmi iau libertatea să-o citez în acest comentariu: ''Tristeţea este că ne caracterizează zeflemismul - intuit de Caragiale şi scos la rampă în văzul lumii- acel zeflemism negativist în care includem TOTUL, fără alegere....în felul acesta ştergem cu buretele refuzului tot ce ar putea fi sau este valoros. Uite aşa ne deosebim noi şi de nemţi şi de fracezi şi de englezi şi chiar de ruşi care, oricât de implicaţi au fost în ''construirea societaţii nefaste'', n-au uitat.'' şi aş adăuga eu, nu şi-au negat trecutul! Voi da trei stele acestui text! Merită!   Postat de catre Anda Andries la data de 2008-01-15 11:03:21               Un articol scris cu talent si multa logica, de ziua nasterii reperului de baza al literaturii poporului roman. Intr-adevar, ai mare dreptate, Mihai Eminescu se identifica cu spiritul romanesc, pe care, delatorii geniului pustiu, doresc sa-l incarcereze si, cu timpul, sa-l execute, sa-l omoare. Cu cat se vor inversuna in distrugerea mitului lui Eminescu, cu atat rezistenta neamului romanesc va creste la invadarea culturii noastre de catre impostori, veleitari... Felicitari, Elena Stefan si un vot binemeritat! PS: Neputinta de-al atinge pe Eminescu, micimea spirituala si morala ii impiedica sa recunoasca in Eminescu geniul cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2008-01-15 09:04:30	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE