|
|
|
|
|
|
|
|
|
Adevărata credință |
|
|
Text
postat de
mihai robea |
|
|
Adevărata credință e-aceea
În care, lovit, te ridici
Cu tălpile aspre-n zăpadă,
Prin chiciuri, cenușă, și strigi.
Adevărata credință e-aceea
În care și azi poți spera
Că iernile vin câteodată
Cu viscol în inima ta.
Adevărata credință e-aceea
În oameni și-n păsări de lut,
Ce-n gările-acestea ciudate
Să urce din mers n-au putut.
Și când mai citesc câteodată
Scrisori, din orbite-aș pleca
Cu tălpile grele-n zăpadă,
Prin viscol, spre inima ta. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dane, dacă ai găsit câte ceva să te apropie, mă bucură.
cu bine, |
|
|
|
Postat
de catre
mihai robea la data de
2008-01-15 16:13:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
''Și când mai citesc câteodată
Scrisori din orbite-aș pleca
Cu tălpile grele-n zăpadă
Prin viscol spre inima ta
Adevărata credință e-aceea
În oameni și-n păsări de lut
Ce-n gările-acestea ciudate
Să urce din mers n-au putut''
remarcabil! stea.
zic și eu:
va fi o zi când vom zice
ne-am pictat fețele pentru război
cu sânge, lut proaspăt și aurit
l-am împărțit pe dumnezeu la doi
s-au ridicat blocurile-n zenit
|
|
|
|
Postat
de catre
© Dan Carlea la data de
2008-01-14 22:10:51 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|