FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Stefania Klein
Am cunoscut deunăzi
niște oameni ca niște străzi pietruite
străjuite de case frumoase, înalte
înfipte adânc, până la capăt în pași-mi șovăielnici.
Purtau fețele altora
și vânătăile lor și nebunia îngrămădită toată
într-un ghem de salivă, scuipată la întâmplare
doar a scăpa de acru.
Mă chemau. Vino!
Lumea asta nu-i decât o farsă îmbrăcată-n țigancă
dacă te uiți de sus
e numai o bilă străvezie
în care ai vrea dar nu poți vedea ce se-ascunde.
Vino!
Lângă noi poți să fii în fiecare fel în care
n-ai apucat, n-ai îndrăznit, n-ai frică
în lumea asta nu poți să te pierzi de tine
poți doar să te-oglindești
în lampadare,
în tabloul bicolor rezemat în culise
în femeia căreia-i e teamă de pântecul ei
în sufleur.

Rămân fidelă
răsăriturilor de nume noi
meșteșugarilor de cuvinte
ce mi se-mplântă miocardic în suflet
ca o broșă argintie din care-nvie
neaua copilului rătăcit.
Pulsează frenetic sub fruntea-mi albă
sub țesătura de cașmir tot alb
sub masca-mi topită de-atâta râs
o noapte cu luminile încă aprinse
sau un ieri copt cules la întâmplare
nu contează
la fel de bine poate fi doar o părere
atâta vreme cât mă recunosc
și-s vie.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Veronica,

Multumesc mult.
S.
 
Postat de catre Stefania Klein la data de 2008-01-15 10:11:49
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Impreisonanta poezie. Mi-a placut mult!

Vot si felicitari,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-01-14 20:22:15
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23957
Comentarii: 120078
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE