|
|
|
|
|
|
|
|
|
Alm și Digia |
|
|
Text
postat de
Cristi Iordache |
|
|
Cuprinde-mă nor,
primește-mă cer!
Se lasă pe stâncă simțind grandiosul,
visând infinitul în joaca de-a viața,
înalță privirea, admiră colosul.
Obrazul pe calcar e rece ca gheața,
în piept este lava ce-l împinge la drum.
Păianjen pe cruce. De ar fi să cadă,
sau de ar răzbate, e totuna acum.
Pornește în prima lungime de coardă.
Ajută-mă nor,
îndură-te cer!
Pozele, Digia le duce la gură
cernând tot albumul.Ce mult îl iubește.
Se roagă la Sfânta Fecioară cea pură,
că ea-i știe dorul și poate-l ferește.
E grea așteptarea, secunda corvoadă.
Când se va întoarce că n-are să cadă-
cu buze-l va bate, precum o tornadă.
Acum, Alm, e-n prima lungime de coardă.
Cuprinde-mă nor,
primește-mă cer!
Plămânii pompează-ntr-un ritm nebunesc,
din bluză mai sunt doar bucăți sfâșiate,
prin vene-i trec inimi-soldați și zvâcnesc,
îl împunge o rază de soare în spate.
Sudoare și sânge înghite pamântul,
din carnea brăzdată în muchii de bardă.
Nu vede decât vertical. Legământul.
Atacă a doua lungime de coardă.
Ajută-mă nor,
Îndură-te cer!
Clopote-n cascadă răsar la fereastra
și Cap de femeie văd brazii prin ceață,
pădurile-n trepte , pictură măiastră,
Renoir a creat și pe dos și pe față.
Cabana e-n zarvă, ea surdă la toate,
obrajii-i sunt roșii, începe să ardă,
și-aduce aminte de ultima noapte .
Alm este-ntr-a doua lungime de coardă.
Cuprinde-mă nor,
primește-mă cer!
Sunt vreo optzeci de metri de hău dedesubt.
Este-ntr-o surplombă, dar înaintează,
agață scărița de pitonul bătut,
încinge un zelb, suspendat meditează.
Fiorii-l înghit despicând biosfera.
Sărman fulg de nea, atârnat de o nadă,
ți-e viața o scenă, azi ai premiera.
Și pleacă-ntr-a treia lungime de coardă.
Ajută-mă nor,
îndură-te cer!
Freamătă sub ea, dușumeaua întreagă,
spirale de tălpi desenează năucă,
adună armate de sfinți și îi roagă,
bărbatu-napoi sănătos să-l aducă.
Fără Alm, pe pamânt viața ei n-are sens,
c-ar fi exilată din Sheherezadă,
și-ar pieri măcinată de dorul imens.
Acum e-ntr-a treia lungime de coardă.
Cuprinde-mă nor,
primește-mă cer!
El caută prize în stânca bătrână
și gustă nivația din neozoic,
mai prinde-o fisură, o strânge în mână,
se-nalță spre alta cu un gest eroic,
dar nu mai găsește și timpul îi taie
spartanica palma din diaclază,
iar sângele curge și mușchii se-nmoaie.
Alm cade. Fisura Albastră-l trădează.
Ajută-mă nor,
îndură-te cer!
Se-aud clopote-n schit, răsună și toaca,
zăpăcită de semn începe să plângă
și fuge ca oarba, se duce săraca
în vârf să-l aștepte, când are s-ajungă.
Cu părul plesnindu-i pe spate, nebună,
cu trupul de fată din vechea Eladă,
îi tremură carnea în salturi de zână.
Alm este-ntr-a patra lungime de coardă.
Ajută-mă nor,
îndură-te cer!
Instinctul răcnește în zboru-i nălucă,
ecoul se tânguie urcând în eter,
anticlinalele-l bușesc și-l aruncă,
într-o luptă nedreaptă, perdant scutier.
De ham spânzurat, dintr-o dată-l smucește,
precum undița-l saltă în cordelină;
pitonul de bază e sfânt și-l oprește.
Iubito, mă-ntorc, te iubesc, mi-esti lumină!
*surplombă-porțiune de stâncă, întâlnită în escaladă, ca un tavan, ce se poate depăși doar cu ajutorul scărițelor
zelb , nadă- bucăți de corzi, innodate specific, care se folosesc pentru odihna în perete sau pentru auto-asigurare
anticlinale-formațiune în perete ce depașește planul vertical, ca o boltă
ham- legături din material rezistent, prinse in carabiniere, prin care trece cordelina .
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Celia,
prezenta ta mi-a facut noaptea mai frumoasa.
In cucerirea varfului sta comuniunea omului cu natura, redescoperirea sinelui, intelegerea firii. Meditatie.
mersi frumos.
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2008-01-03 22:59:02 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
...cred ca muntele este una din iubirile tale cele mari
"Fericirea se afla pe grandioasa culme.... o carare ingusta conduce acolo... varful este capatul si tinta vietii noastre, catre el suntem pelerini..." Petrarca
O seară frumoasă, Celia
|
|
|
|
Postat
de catre
... lesslara la data de
2008-01-03 22:39:42 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Liz,
ce sa zic; daca vin de la tine, aceste remarci, nu pot decat sa ma bucure.
Drag. Te-astept mereu. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2008-01-03 22:17:48 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Multumesc Monica,
am postat aceasta prima parte din poem intrucat o perioada nu-l mai pot continua. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2008-01-03 22:15:36 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ai scris minunat, Cris. m-a impresionat poemul, curge frumos, gradual, se vede că e muncit. Te ține oarecum în suspans și asta-i dă forță.
pe de altă parte, și la capitolul creativitate poemul oferă f. mult. citit- plăcut!
cu prețuire, Liz. |
|
|
|
Postat
de catre
Iulia Elize la data de
2008-01-03 20:01:17 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Frumoase poeme, foarte profunde, aceasta serie 'Alm di Digia'. Uneori cu o adanca tristete, dar foarte romantic.
O seara frumoasa, Monica |
|
|
|
Postat
de catre
Monica Trif la data de
2008-01-03 19:31:50 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|