|
|
|
|
|
|
|
|
|
Blurat |
|
|
Text
postat de
mihai robea |
|
|
(I)
Niște neputincioși ne-aduc verdicte, că suntem o cultură mică; rămas-ați surzi și orbi,
la cei înalți nimic nu vă ridică.
Niște neputincioși se plâng că țara asta-i mică; au măsurat-o cum au vrut,
dar nu-n adânc;
la cei înalți nimic nu vă ridică.
(II)
Niște neputincioși de când se știu
ne-aduc de-atâta timp verdicte,
de parc-ar vrea
ca țara asta vinerea
să le încapă mică-n buzunar;
oricât ne-ați trage azi pe sfoară,
rămâneți tot pe dinafară.
Puterea mâinilor vârtoase
e cât măsura dintre coaste.
(III)
Niște neputincioși cum ar putea
Să mâie trenu-n noaptea rea,
De nu ar fi tăcere-n toate
Și niciun vis de libertate,
Să simți cum frigul te-nconjoară,
Să nu mai ai nici Neam, nici Țară,
Iar tu, grăbit, în câte-o bancă,
Să-nchizi în urmă orice poartă,
Ca să-ți servească-n gări străine
Uitarea zilelor de mâine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|