PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de otilia-vanda pop ÃŽn memoria lui Max Blecher -PIESà ÎNTR-UN ACT- Personajele: -MAX -CAARA, îmbrãcatã într-o rochie de culoare deschisã cu voaluri diafane -UN PERSONAJ SINISTRU, îmbrãcat cu un costum negru, purtând la subsuori o mapã de culoare închisã Acþiunea se petrece în camera lui Max Max stã în vanã, luminã difuzã, peste vanã este aĂ‚Âşezatã o scândurã, postatã deasupra picioarelor lui. Lângã vanã, un scaun. Pe el se aflã cãrþi, manuscrise, desene. Timp de 2-3 minute Max deseneazã. Braþele Ă‚Âşi le lasã încet sã atârne în jurul vanei, balansându-se. MAX (Mai Ă‚Âşoptit): Nu merge, mi-e rece… a îngheþat ceva din mine. Se desparte greu din mine… ( Max expirã lung. Ia o foaie din teancul de pe scaun Ă‚Âşi scrie timp de 1-2 minute. CiteĂ‚Âşte de pe foaia proaspãt conturatã): MAX: “…fereastra s-a desfãcut din zid Ă‚Âşi a plecat în lume drum bun cãci iatã desenez altã fereastrã.” (Urmeazã un moment de liniĂ‚Âşte. κi lasã capul pe spate, gândindu-se. Ă‚ÂŞopteĂ‚Âşte): MAX: - Da, s-a dus iar Ă‚Âşi iar, Ă‚Âşi nici o altã fereastrã nu o mai poate înlocui, nici un desen nu-i îndeajuns de potrivit sã-i spunã :”drum bun!” (Max reflecteazã asupra versului. Se aude trecerea unui cal în galop. Scurtã pauzã.) (Intrã Caara. ÃŽn momentul intrãrii în scenã, o luminã orbitoare îºi face loc pe trupul firav al lui Max dezvãluind pentru o clipã faþa sa contorsionatã, suferindã. Aduce cu ea un coĂ‚Âş plin cu bucheþele de flori.) CAARA: -Max, iubitule! (ÃŽl sãrutã.) (ÃŽngrijoratã): Mâinile tale sunt reci! (Cade în genunchi lângã vanã. ÃŽi sãrutã din nou mâinile). MAX: -Schimbã, te rog, placa! Aici lângã mine sunt Pasiunile lui Matei. (Caara se îndreaptã spre pick-up aflat în stânga vanei,în fund, în întunecime. Schimbã placa.) CARA: -Max, scumpul meu, þi-am adus puþinã culoare… (Carra ÃŽmprãºtie florile în încãpere cu o feminitate debordantã.) CAARA: Cum te mai simþi? Uite un bucheþel de flori! (Caara îi întinde florile. Max le ia, le miroase, le pune pe scândurã lângã foi.) MAX: -Lumina adusã de tine mã orbeĂ‚Âşte! Ia loc, te rog! (CAARA iese Ă‚Âşi revine imediat tragând dupã ea un scaun greu, cu încrustaþii, în urma cãruia se ridicã un nor gros Ă‚Âşi greu de praf.) (Pauzã.) (Max strãnutã.)(Pauzã.) CAARA: -Am reuĂ‚Âşit în cele din urmã sã refac rama tabloului… în dimineaþa asta a cãzut peste daliile din antreu. MAX: Azi am revãzut firele de iarbã... se lãsau purtate pe luciul apei... erau de o frumuseþe de neclintit! Caara, am simþit astãzi sentimentul de dãruinþã pe care-l dezvãluie fãrã vrere algele din jurul pietrei... (Scurtã pauzã): Caara... am înotat în visul berzei fãrã sã Ă‚Âştiu cã sunt un copac... CAARA: Max! MAX: Adevãrat, draga mea, frumoasa mea prinþesã... dintotdeuna doream asta. CAARA: Max, îmi vine greu sã-þi spun, dar mama are din nou iepuraĂ‚Âşi... nu i-am putut aduce, îmi pare rãu, iubitul meu, dar doctorul pretinde cã licoarea pe care le-a dat-o cu o zi în urmã s-ar putea sã le fie fatalã... erau mult prea mici pentru un tratament serios. Mama a semnat pentru ei. S-ar putea sã ne pãrãseascã mai repede de 1 iunie. MAX: Ar fi timpul unei destinderi... mi-e teamã... sunt prea multe lucruri comune pe care le simt în jurul meu... ah, doctorii, ah, doctorii... CAARA (îmbrãþiºându-l) Iartã-mã, nu trebuia sã te întristez. Afarã greierii vorbesc despre albastru Ă‚Âşi florile sfioase, se-mpletesc cu duioĂ‚Âşie-n umbriĂ‚Âş. Max... (ÃŽl sãrutã scurt.) (Max scoate o floare din buchet Ă‚Âşi o miroase.) MAX :Vara asta florile au un miros perfid. De justã aparenþã. (blând, cu privirea spre cer):"DomniĂ‚Âşoarã sunteþi de o frumuseþe inversã , iar floarea asta nu mai are frunze" (Caara scoate un þipãt.) (Se aude al doilea tropot de cal. Pe scenã îºi face apariþia PERSONAJUL SINISTRU. Scoate un instrument Ă‚Âşi mai bizar decât el, semãmând foarte tare cu o pâlnie pe care o aĂ‚Âşeazã pentru o clipã pe fruntea lui Max, dupã care îl pune în buzunarul hainei de la costum de unde de altfel Ă‚Âşi-l scosese mai devreme.) PERSONAJUL SINISTRU (cu o voce înfricoºãtoare): “Lasã-l, lasã-l în pace, se va duce singur…” (Iese.) (Caara rãmâne împietritã uitându-se deznãdãjduitã la Max. Se apropie de el. ÃŽi prinde mâinile Ă‚Âşi i le þine aproape de buzele ei. Þipã îngrozitã) CAARA: Max, iubitule! Max! Mâinile tale sunt reci! Sunt reci! Max! Te rog!. Mâinile tale au murit!” (Caara încearcã sã-l strige pe PERSONAJUL SINISTRU). CAARA: Hei! Domnule! (Disperatã.) Unde eĂ‚Âşti? Vino inapoi! Trebuie sã-þi vorbesc... (Se întoarce spre Max.) Max ... (Cade pe podea.) Vã rog! AJUTOOOORRRR!!!!! (Se ridicã.) ( Aleargã dintr-o parte într-alta a scenei plîngând. Se apropie de Max. ÃŽl prinde cu toatã puterea, scuturându-l.) CAARA (plângând) Max, te rog! De unde… (suspinã.) NU! (ÃŽnghiþindu-Ă‚Âşi lacrimile.) (Cu o oarecare încredere): Mâine mergem sã traversãm parcul … fluturii ne vor însoþi…nu te teme. Max! Trebuie sã mã crezi! Acum sã privim … Max, sã pictãm…(Ferm): DA! DA! Azi am venit sã pictãm! (Ia o foaie în mânã, Ă‚Âşi un creion. Tremurã. Scapã instrumentele din mânã.) MAX: DA, prinþesã, da, mergem.. Cine mã va trezi? Sã vedem... vom alerga pe câmpuri cu flori împietrite, vom descurca pãdurea sângerândã... (Caara ii pune mâna pe gurã.) CAARA: Nu, te rog! OpreĂ‚Âşte-te! (ÃŽl sãrutã, mângâindu-i fruntea.) MAX (cu glas sobru) : “Mâinile tale pe piano ca doi cai Cu copita de marmurã Mâinile tale pe vertebre ca doi cai Cu copita de trandafiri Mâinile tale în azur ca douã pãsãri Cu aripi de mãtase Mâinile tale pe capul meu Ca douã pietre pe un singur mormânt…” (Caara tremurã îngrozitã. κi înghite lacrimile. ÃŽi prinde puternic ceafa lui Max Ă‚Âşi îi sãrutã faþa.) ( Max , fãrã a-i da atenþie Caarei, îºi continuã agonia): MAX :ÃŽn jurul meu realitatea exactã mã târãºte tot mai jos, cãutând sã mã scufunde. (Capul îi rãmâne în mâinile Caarei, cãutând un ultim rãspuns.) MAX: TotuĂ‚Âşi, cine mã va trezi? (Caara nu înceteazã a plânge. Suspinã.) (Din toate pãrþile roiesc Ă‚Âşoareci.) -CORTINA- Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   O piesă scurtă, dar plină de sensibilitate, şi chiar viaţă, deşi până la urmă e vorba de moarte. Personajele respiră şi conving cititorul (mă gândesc că şi criticul de teatru - adică un individ care nu a fost capabil să fie dramaturg). Keep on rockinţ in the free world!   Postat de catre alex porc la data de 2005-08-09 10:41:47 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Foarte bun.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-08-07 13:51:54	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23969 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE