PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Sandra Segal Un om înþelept remarca odatã cã, spre deosebire de Statele Unite, Canada n-a reusit sã ajungã încã în stadiul de melting pot Ă‚Âşi e mai degrabã un castron cu tossed salad. Castron în care diversele grupuri etnice coexistã îmbrãcate sumar în sosul valorilor democratice Ă‚Âşi al steguleþelor cu frunzã de arþar prinse de rucsac Ă‚Âşi de fundul pantalonilor. Canadianul de rând e anglofon, francofon, membru al primelor naþiuni, asiatic, est-european, african, indian, arab Ă‚Âşi lista poate continua. A fi un patriot canadian de origine vietnamezã, sau un adevarat canadian ucrainian nu sunt chiar exemple de contradicþii în termeni. MoĂ‚Âştenirile culturale diverse coexistã, sunt etalate, exploatate Ă‚Âşi fac obiectul glumelor mai mult sau mai puþin reuĂ‚Âşite. Pe ansamblu presiunile de dizolvare grabnicã în oceanul culturii nord-americane nu sunt foarte mari. Fiecare alege unde vrea sã tragã linia compromisului dintre integrare Ă‚Âşi conservare. Zilele moĂ‚Âştenirii etnice Ă‚Âşi culturale, Heritage Days sunt una din acele ocazii de care canadienii profitã spre a face bâlci cu multã pompã, fast Ă‚Âşi bucurie. Pentru cã, la urma urmei, fiecare canadian e aici datoritã simþului de aventurã, personal sau ancestral. ÃŽntre 29 iulie Ă‚Âşi 1 august ale fiecãrui an, rãdãcinile sunt lustruite, peticite Ă‚Âşi exhibate. Micul românesc fumegã vesel alãturi de chebapul kurd Ă‚Âşi empanadele sfãrâie alaturi de scovearga rumenã. Cort lângã cort, în parcuri Ă‚Âşi pieþe, naþii Ă‚Âşi culturi de toate felurile, mãrimile Ă‚Âşi culorile se trec în revistã, se adulmecã Ă‚Âşi se socializeazã. ÃŽn lumea devenitã bazar, varietatea reprezintã propria-i recompensã. ------------------------------------------------------------------------------- ÃŽn Edmonton Heritage Days se þin în Hawrelak Park, pe malul unui lac populat cu raþe, pescãruĂ‚Âşi Ă‚Âşi niscai peĂ‚Âşti. De jur împrejur, într-un cerc care se lãrgeĂ‚Âşte de la an la an, stau înĂ‚Âşirate pavilioanele participanþilor. Multe etnii preferã un pavilion individual, în timp ce altele formeazã grupuri, cum ar fi uniunea pan arabã, societatea scandinavã sau diverse grupuri de þãri africane. Chinezii, mai cu moþ, preferã sã expunã sub trei pavilioane în acelaĂ‚Âşi timp: Taiwan, China Popularã Ă‚Âşi Hong Kong. Kurzii au Ă‚Âşi ei pavilionul lor distinct Ă‚Âşi la fel locuitorii Þãrii Galilor. Nefiind etnii Ă‚Âşi nici culturi (deĂ‚Âşi nu poþi fi niciodatã sigur), poliþia, bãncile Ă‚Âşi primul ajutor au Ă‚Âşi ele pavilioane, unde oamenii sunt încurajaþi într-un mod sau altul sã-Ă‚Âşi regãseascã identitatea. Având ceva timp liber la îndemânã am hotãrât în mod înþelept sã pun plãcerea înaintea datoriei. AĂ‚Âşa cã înainte de a-mi ocupa postul de volintir la pavilionul Israelului, mi-am vârât baterii de rezervã în buzunare Ă‚Âşi am pornit la cules de impresii, fotografii Ă‚Âşi informaþii pe care sã le împart cu colegii mei de site de pe Agonia. Primul popas a fost în mod evident tot la pavilionul Israelului: sã le spun sã nu conteze pe mine pânã pe la patru-cinci. Am înĂ‚Âşfãcat în trecere un falafel Ă‚Âşi în loc de bere, o sticlã de apa rece - Heritage Days se desfasoara din pãcate sub semnul abstinenþei totale de la cele spirtoase. Ă‚ÂŞi þuĂ‚Âşti la români. Unde, cvasi-dezamãgire: anul ãsta nu aveau dans cu public, dar din fericire aveau scovergi, sarmale, mici Ă‚Âşi piroĂ‚Âşti. La ei, coada la mâncare ca la balamuc. ÃŽn spate, mare grãtar cu personal tricolor Ă‚Âşi politichie la gard. Am înhãþat Ă‚Âşi de aici o scoveargã înfuriatã Ă‚Âşi am schimbat impresii cu popa Ă‚Âşi celelalte VIP-uri, care stãteau la oleacã de umbrã în cort. Ne-am pupat piata independenþii Ă‚Âşi am fãcut schimb de bârfe, mailuri Ă‚Âşi telefoane. Urmãtoarea escalã a fost fost alãturi la ucrainieni, unde niĂ‚Âşte puĂ‚Âşti superdotaþi dansau cãzãceĂ‚Âşte sub ochii rudelor, prietenilor Ă‚Âşi multor gurã cascã. ÃŽn concluzie, costume meseriaĂ‚Âşe, coregrafie bine pusã la punct Ă‚Âşi galerie deosebit de entuziastã. Le-am tras cateva poze cu expunere scurtã Ă‚Âşi am pornit cãtre scandinavi, unde un adolescent viking pãzea drakarul strãmoĂ‚Âşesc. Am pus în balanþã coiful cu coarne, cãmaĂ‚Âşa artizanalã, ochelarii cu lentile groase Ă‚Âşi aerul general de puĂ‚Âşti hrãnit la MacDonalds Ă‚Âşi am zis pas. Alãturi, o vajnicã femeie suedezã, Mama Svea, a fost fericitã sã pozeze îmbrãcatã într-un costum popular de la 1800 si ceva Ă‚Âşi sã-mi adreseze câteva cuvinte într-un dialect runic. Pe scena Pakistanului am recunoscut un coleg de Ă‚Âşcoalã îmbrãcat într-un cãmeĂ‚Âşoi cu eĂ‚Âşarfã galben Ă‚Âşofran. ÃŽn semn cã m-a recunoscut Ă‚Âşi el a început sã se rupã în figuri ceva teribil de adevãrat, pe muzicã banghra, de îmi venea sã scap aparatul din mânã. Dar cum orice lucru bun are sfârĂ‚Âşitul lui, un nene în blugi Ă‚Âşi cãmaºã cu flãcãri s-a suit pe scenã Ă‚Âşi mi-a stricat urmãtoarea serie de poze. Ofticatã, m-am hotãrât sã mã îndrept spre Italia, unde anul trecut m-am întreþinut cu un cezar în togã Ă‚Âşi cununiþã de lauri Ă‚Âşi cu doi soldaþi destul de realiĂ‚Âşti. Anul ãsta, în schimb, nu aveau decât un cor de doamne din regiunea Lazio, care îsi beau apa platã la umbrã, ateptând sã intre pe scenã. Gulere de dantelã, lanþuri de aur Ă‚Âşi fuste ca niĂ‚Âşte verze verzi. Altfel, simpatice. Pe lângã ele, din alt film, un vânãtor angajat al faimoasei Bay Company îºi arãta flinta trecãtorilor, transpirând sub cãciula de raton autentic. “Fã-ne Ă‚Âşi nouã o pozã cu ratonul”, a zis o voce cu accent gutural din spatele meu. Când sa-i spun ceva de dulce am descoperit cã vocea aparþinea profului meu de reþele neurale, proaspãt însurat în Egipt Ă‚Âşi revenit cu consoarta. Prin urmare am mers toþi trei la cortul frãþiei arabe, unde norocul fotografic mi-a revenit odatã cu un show superb. ÃŽntr-un emirat arab oarecare, un emir oarecare decide sã-i dea fiului o lecþie de conducere. Fiul, oripilat de cruzimea lui faþã de supuĂ‚Âşi decide sã fugã de la palat Ă‚Âşi se refugiazã la o familie de tãrani, unde munceste Ă‚Âşi danseazã împreunã cu ei. Emirul îsi trimite gãrzile dupã el, prinþul îi învinge, danseazã Ă‚Âşi cu ei Ă‚Âşi îi înapoiazã emirului inelul de moĂ‚Âştenitor. Ros pe dinãuntru de faptul cã unicul lui fiu preferã sã munceascã la câmp Ă‚Âşi sã danseze cu þãranii, emirul ajunge pe patul de moarte. Deghizat în medic, fiul se întoarce Ă‚Âşi îºi vindecã tatãl, care îi înþelege superioritatea argumentelor, dar fiind destul de slãbit, preferã sã rãmâmnã în pat în loc sã danseze. ÃŽntr-un happy end total, piesa se termina cu un alt dans la care ia parte tot poporul, împreunã cu noul emir Ă‚Âşi cu galeria. ÃŽn mod detaĂ‚Âşat cel mai bun show de anul ãsta, depãºit poate doar de lupta sângeroasã dintre galezi Ă‚Âşi englezi de anul trecut. Cu moralul refãcut, am mers sã iau o porþie de dans Ă‚Âşi tzatziki de la greci, o porþie de imagini cu litoralul croat Ă‚Âşi câteva instantanee cu o nuntã din Laos. Am fãcut rondul pe la Ecuador, unde un gaucho cu pantaloni blãnoĂ‚Âşi dansa cu nevasta, prin Etiopia, unde câteva puĂ‚Âştioaice îºi fluturau multitudinea de codiþe Ă‚Âşi pe la jamaicani, unde în spatele cortului mirosea teribil a iarbã. Am refuzat o ofertã generoasã, mult sub preþul pieþei Ă‚Âşi vãzând cã era 3 Ă‚Âşi 55 de minute am luat-o la picior cãtre postul meu de gazdã. ÃŽn douã minute am înĂ‚Âşfãcat un tricou alb-albastru din camion, l-am înnodat sexi în talie Ă‚Âşi m-am aĂ‚Âşezat la intrare pe post de zeitate tribalã cu fusta petrecutã Ă‚Âşi sandale sport. ÃŽnãuntru, expoziþie cu fotografii aeriene, în care câmpurile aratau ca niĂ‚Âşte caiete liniate Ă‚Âşi traseele camioanelor se învârteau caligrafic prin sarea deĂ‚Âşertului. Almost zen. Altfel, cald ca în deĂ‚Âşert Ă‚Âşi o mulþime nesfârĂ‚Âşitã de turiĂ‚Âşti care trageau de mine pentru poze, smile honeybun, scrie-mi si mie numele în ebraicã pe un balon cu heliu care o sã se înalþe pânã la cer Ă‚Âşi o sã facã poc, aterizând sub forma de zdrenþe albastre undeva în mediul înconjurãtor. Alãturi, pe scenã, a început un show cu un ansamblu de dansatori israelieni veniþi sã-Ă‚Âşi petreacã vacanþa prin Rocky Mountains. Rabinul de la ortodocĂ‚Âşi mi s-a declarat nemulþumit de fustele gagicilor care dansau cu amfore pe cap. “Prea scurte”, a mustãcit el, “nu e corect din punct de vedere istoric.” “AĂ‚Âşa e”, a zis unchi-miu, venit sã îmi aducã în sfârĂ‚Âşit o sticlã de apã, “dar cine are nevoie de istorie în fuste lungi?” --------------------------------------------------------------------------------------- Romania Ucraina Þãrile scandinave Pakistan Italia The Bay Company Þãrile arabe Grecia Ecuador Ethiopia Israel Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Marinela, mersi mult de vot si de incredere:) Joe, tu ramai no.1 bre. Bucuria e reciproca.   Postat de catre Sandra Segal la data de 2005-08-06 18:27:45 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Sal! Ai facut bine ca l-ai pus si aici! Imi plaxce si il votez! Te citesc cu placere   Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2005-08-06 11:10:37               Hannaleh, il citisem la poezie.ro Super !!!! Toate textele tale sint o bucurie. Joe   Postat de catre Joe King la data de 2005-08-06 10:44:44	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23969 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE