|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Raluca-Mariana Negulescu |
|
|
Metempsihozã
(sau cântecul mut al unei zile de 2 Ianuarie 2004)
Ce surdã-i durerea
ce bate nebunã
în trup delirând…
Ce rece mi-e corpul
miºcând în surpare!
Tu, freamãt nebun
Ascultã-mi tãcerea
ce urlã bolnavã
torþe de ger!
Ascultã vibrarea…
Cãscând în neºtire
Adoarme abisul,
cerºind luminare…
Respirã!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mariana, e o confuzie, nu-mi permit astfel de atentionari, gresisem comentariul si mai puteam sa-l modific. corectarea era la comentariul meu. |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2004-02-15 11:12:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"cersind luminare"..si mie imi suna bine.
Ce mi-a placut cel mai mult e ca poezia are un anumit crescendo ( incepe cu o durere surda ), atinge punctul culminant cred ca pe-acolo, pe la tortele de ger, pentru ca, mai apoi ritmul sa coboare, pana la adormirea abisului.
O poezie unde este surprins esentialul, cu mesajul cat se poate de direct ( "respira!" )
Nu mai pot decat sa spun: DA. |
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2004-02-06 21:08:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pur si simplu..."cersind luminare"
Poate acest cuvant nu exista, dar ce ar mai insemna sa creezi daca nu... inventezi? Pur si simplu asa am simtit atunci sa scriu...
|
|
|
|
Postat
de catre
Raluca-Mariana Negulescu la data de
2004-01-15 12:22:11 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cersind iluminarea-corectare |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2004-01-14 18:23:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
In abisul apelor traiesc niste meduze ciudate, foarte mici care lumineaza in intunericul „abisului”. Altele sunt uriase, era una care-si modifica forma- o pata ce se scurgea impreviibil; si ataca! Dumnezeu a avut grija de toate.
Nu este exclus ca si abisul universal sa aibã niste forme ciudate de viata ce ilumineaza.
Probabil va trebui sa ne-ntalnim cu surparea acolo jos, intr-atat, in „Abiseea”… Sa-ti ascultam vibrarea, cu tortele de ger in maini, urletul tacerii –mutemphsipati.
Cerseste iluminarea.
Respira!
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2004-01-14 18:22:22 |
|
|