|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
otilia-vanda pop |
|
|
Am crezut cã sunt un petec de hârtie
Dar uite, nu-i aºa!
Nu sunt decât o picãturã de cernealã
care strãbate retina profesorului
înfumurat
de ºtiinþa care o duce pretutindeni...
o, dacã aº putea fi
un plus,
un minus,
sau mãcar
o enumeraþie
de
bovine
proaspãt mulse!...
poate, poate aº reuºi sã refac oarecum
suferinþa unui biet mânz
într-o ulcicã
de lapte.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Va multumesc amanurora pentru aprecieri. Conteaza mult sa va cunosc parerile.
Cat despre aranjarea in versuri, nu pot afirma nimic. Astfel am facut-o. Pe mine, personal nu ma deranjeaza.
Cu bine, Otilia-Vanda |
|
|
|
Postat
de catre
otilia-vanda pop la data de
2005-06-18 14:45:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Exercitiu de lectura
Devenirea ca aspiratie si perceptie
“Când viaþa pamânteasca se încheie/ rãmâne Alexandru în idee” spunea Philippide într-un poem. Sugerând astfel o permanentizare existenþialã dincolo de bine sau rãu.
O altfel de formulare însã cu aceleaºi conotaþii, ne ofera otilia vanda pop, pentru a ne conduce in acelasi spatiu existential, prelungire prin continuitate a functiei „devenire” functie implementatã în lanþul genetic al fiecãrui muritor si care se accentueazã pânã la exacerbare în cazul poetului. Acest damnat, apostol al suferintei, despre care Iova spunea: „el este poet / poezia lui se defineºte astfel/ pentru a se face cunoscut el cheama calamitatea”. Într-o astfel de abordare nici nu mai are importanþa categorema eticã, „dacã aº putea fi
un plus,
un minus,” ori statutul ontologic. „sau mãcar
o enumeraþie
de
bovine
proaspãt mulse!... » prin intermediul cãrora îºi va fi atins obiectivul. Important, pentru creator, este teleologicul. Chiar empatic, in cazul de faþã ” poate aº reuºi sã refac oarecum
suferinþa unui biet mânz” Sigur în logica poetica se poate imagina o posibila "adoptie" a "manzului" de catre bovine, astfel incat, arivismul mulgatorului sa produca suferinta ingenuei cabaline ! Aºadar suferinþa lumii, particularizatã prin suferinþa „mânzului” pe care sã o poþi percepe, sã o refaci, sã o „transferi” asupra ta sã te identifici cu ea. Astfel îþi poþi depãºi statutul existenþial frustrant al propriei deveniri de la starea actualã, perceputã de „petec de hârtie” sau „picãturã de cernealã”, la starea de „profesor înfumurat” cãtre care implacabil vei fi ajuns. Chiar dacã, în prezent, „înfumurarea” pare a fi un atribut pejorativizant în setul de valori cu care consonezi. „Profesor înfumurat” denotã, categorematic, aspiraþia decelabilã mai mult în subconºtient, care va deveni cândva realitate iar ciclul, evident spiralat, se va relua.
|
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-06-17 08:20:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ohoooo... peste ce dãdui eu aici!!!... îmi pare rãu cã nu am timp sã dezvolt...
oricum... poemã reuºitã, Otilia... felicitãri!
mã deranjeatã totuºi, oarecum, aranjarea pe care ai fãcut-o tu în versuri... dar asta þine de felul personal în care percep poezia... probabil cã numai pe mine mã deranjeazã... :)))
drag, DeSpOt.
|
|
|
|
Postat
de catre
sorin despoT la data de
2005-06-17 07:08:08 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120090 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|