|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
gheorghe Sarbu |
|
|
Gânditorul
Motto:
Cine este insul care stã treaz, dincolo de poarta zilelor? Gânditorul este …
Moduri în a fi proaste: acestea, perpetuu se petrec cu noi, pânã se trec dincolo de noi, dupã care leapãdã purtãtorii. Celui care mai crede în merit nu-i rãmâne decât evadarea din cotidian, neluat în seamã de cetate, chiar dacã aflat în mijlocul prefacerilor ei. Contemporan spus: poþi fi sihastru cu cât eºti mai în miezul lucrurilor; hrana de astãzi, apa de mâine a gânditorului. Ducerea vieþii într-o peºterã a devenit, ca precept, anacocronic de cronicã, la care apeleazã în formatare de avantaje imitatorii.
Ocoliþi pe cei care, în mileniul 3 umblã în vremea nãmiezilor desculþi prin cetate.
Puternic este nu cel care ia cu un pumn viaþa semenului lui, ci acela care, cu menirea sa, îi seamãnã sub iia vieþii pofta de gândire. Comportamental, acest altfel de cum se ºtie, spune pe ºleau cã, noi, oamenii primim în este douã categorii: a) oameni care iºi notificã viþa stirpei în virtutea ocazionalului, ºi b) oameni care îºi notificã viþa stirpei în virtutea menirii. Rar exemplarul uman care ia în arendã tãrâmul arid al propovãduirii de pântec de necesar. Acest exemplar uman trebuie sã aibã mintea fecundã, ochiul ager, mâinile meºtere. Mai trebuie sã aibã deschidere faþã de plãsmuirea de valori conforme. Dupã care, trebuie sã înveþe sã numeascã spermatozoidul cerebralo-pineal, singurul în stare sã însãmânþeze un pântec de necesar.
A fi în este constituie merit de care trebuie sã te absolvi.
Mintea înaltã de mâine nu trebuie sã urce pe pisc de munte astãzi, pentru a se gãsi liber de eres, ci poate sã se întâlnescã cu el însuºi în toatã splendoarea rãcoroasã a raþiunii, chiar ºi fiind inima celei mai afurisite petreceri mondene. Gândirea de la distanþã faþã de elementul acum al vieþii nu se mai înscrie în cama lui este ca existenþã potrivitã, ºi deci, este util ca lucrul ce urmeazã a fi supus elongalogierii sã fie pipãit cu ochii minþii în toatã plenitudinea momentului, fãrã sã se piardã din arie grila cerutã de creºtere, ceea ce, aritmetic, va trece în atâtea conuri de umbrã câte moduri în a fi proaste sunt, ºi va urca în lucrare, drept element indispensabil, meritul. Prin mod în a fi prost, înþeleg tot ce opune refuz ideii de bine . Prin merit, înþeleg tot ce refuzã a opune refuz ideii de bine. Trebuie admis, cãci nu poate exista evoluþie fãrã participare organicã. Chem la barã trecutul, expunând concluzia: filosoful, numai implicându-se în rezolvarea problemelor cu care se confruntã cetatea poate sã-ºi dea legitima mãsurã pertinent. Înþelepciunea este comoarã autenticã, gânditorul fiind tocmai aceastã linie ascendent-continuã, filament de care putem beneficia numai dacã nu-l mai lipsim de considerare. El, ºtiutorul pleacã la gãsirea de soluþii plãcute echilibrului universal de la lucrul mãrunt, aproape de priceperea urbei, ºi astfel de necontestat; necesarul înseamnã viaþã; ori, viaþa nu este unealtã s-o toporim; contextual, “ dupã mine potopul “ contravine celui mai elementar principiu corporat în faþetele octogonului care este multiplul de om. Iatã de ce filosoful nu trebuie concesiv îndepãrtat; preocuparea lui este sã ne fie bine în lucrarea mare care este lumea, fãrã a mai fi nevoie sã ne ridicãm casa pe indigo de compromisuri.
Nu trebuie sã ducem grijã; rãmânea-vã-ne tot diferiþi, ºi dinspre înspre înºine, neomogeni.
Nu dispera, rãboj al zilelor, venim lent, deoarece, venim în este trimiºi de Har …
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23955 |
|
|
Comentarii:
120077 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|