|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curăţarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Sorin Teodoriu |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum.
Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ?
Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Va multumesc tuturor, Elena, Tea, Dan si iertare ca nu am mai intrat de ieri pe site.
Subiectul textului: totul a pornit de la ceva real, de la o constatare spusa cu mult of! Chiar nu rezita nicio planta in apartamentul din Floreasca. Si pentru ca fraza se repeta ciclic, am venit cu 'rezolvarea'.
Elena Stefan, ca de obicei, analiza literara pe care o faci unui text este deosebit de complexa.
Inca o data, multumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2007-05-11 09:39:43 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sache, dai dovadă în textul ăsta de o fantezie atât de debordantă încât mai că-mi vine să-l includ în stilul Fantasy. :)
Dar umorul e acelaşi pe care îl ştiu demult. Adică sănătos.
Vin şi eu cu un vot.
|
|
|
|
Postat
de catre
Dan Norea la data de
2007-05-11 00:17:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Absurdul comunicarii sau comunicarea absurdului....oricum bine scris.
Felicitari! si un vot...Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2007-05-10 23:10:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Absurdul ca trăire ingenuă
"Cred că de bucurie!"
Un final excelent pentru un text la fel. Iată aşadar reţeta marilor bucurii comunicaţionale.
Text alert, stil avalanşă, cu o temă parcă reluată simfonic. Citeşti cu sufletul la gură să vezi deznodământul pe care îl presimţi pe undeva însă ca nu cumva să te rătăceşti ideatic şi axiologic, autorul te ajută să înţelegi ceea ce tocmai ai citit: "Cred că de bucurie!" explică el aproape doct, şirul lacrimilor "norocoasei" soţii şi odată cu această explicaţie hohotul de râs te eliberează de curiozitate şi-ţi arată, în toată splendoarea, un soţ excesiv tandru, grijuliu şi adaptat dorinţelor şi aspiraţiilor soţiei sale, conotativ urmuzian, prin acţiunile sale de un absurd ingenuu. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2007-05-10 09:09:21 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|