|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Maria Prochipiuc |
|
|
În curbura neºtiutã a timpului
Lumea se nãruie în încremenire
Desprinzându-se-n goluri lente
Suprimând vorbirea.
Amintire confuzã...
Cine mai sunt eu,
Cine esti tu?
O lacrimã cãzutã-n neºtire!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
,,Întrebare de viaþã: cine mai sunt eu?
O lacrimã cãzutã-n neºtire?''
Tu ai gasit o ,, imagine plastic'' deosebita, eu vãzusem altfel, ceva care distruge tot ºi dupã...tacere, la tine e o transformare , imi place interpretarea... Iti multumesc , am corectat ,,lacrimã''
Am analizat „nãruie” ºi din punct de vedere stilistic îmi place cum sunã, exprimã ceea ce am vrut : a se prãbuºi,ruina, surpa.
Mi se pare normal sã ne comentãm în felul acesta putem da noi valenþe textelor noastre.Chiar ºi criticile sunt bine venite , de fapt ne intereseazã mai mult cum este perceput textul de cititor!
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2003-12-11 17:29:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Întrebare de viaþã: cine mai sunt eu?
O lacrimã cãzutã-n neºtire? Da, þinând cont cã „zgomotele lumii adunate dau doi pumni mari de purã durere”(Sorescu).
Lumea care se nãruie în încremenire, asemeni unui bloc uriaº de gheaþã de pe la poluri, lovit încontinuu de ape ºi din care se nãruiesc rând pe rând sloiurile, oferã o imagine plasticã, dar sperie când te gândeºti cã, desprinzându-se, nãruiesc oameni ºi vise, speranþe ºi mai câte.
Te rog sã corectezi „lacrimã” ºi sã analizezi verbul „nãruie”, fiindcã calculatorul meu subliniazã cu roºu ºi este de acord doar la „nãruieºte”. Eu sunt de acord, îmi place cum sunã.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2003-12-09 18:48:53 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120086 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|