|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curățarea site-ului |
|
|
Text
postat de
BOGDAN GROZA |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dragii mei,
Ma onoreaza comentariile voastre. Am sa va raspund pe rand.
Andrei, intr-adevar sunt momente cand nu simtim ca suntem oameni, sau ca uneori am dori sa nu fim oameni. Uneori e atat de placut sa stai si sa privesti o apa cum curge, sa incerci sa te identifici cu ea si astfel sa te afli intr-o simbioza cu ea si sa simti asemeni ei.
Lory, da, pietrele au si ele misteru llor si mai presus de toatew, limbajul lor. Ferice de cei care le inteleg graiul, ca ar avea multe de aflat de la secularele pietre. Apele, la fel au o taina a lor pe care numai cativa o stiu, iar de ingeri, ce sa mai spunem, crd ca fiecare si-a dorit, macar o darta fie sa vada un inger fie sa devina chiar el inger.
Ioana da, ai dreptate, uneori nu suntem oameni, uneori mai mult, uneori mai putin.. dar de cele mai multe ori... visam ca suntem altceva. ne pierdem. Insa pierderea aceasta e benefica daca stii cum si mai ales de ce sa te risipesti.
Gina, frumos ai descifrat simbolurile e o dezicere de uman dar din perspectiva umana.
Va multumesc dragilor si va mai astept pe la mine
|
|
|
|
Postat
de catre
BOGDAN GROZA la data de
2007-04-24 09:36:28 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aproape deloc om- si totusi atat de uman, un fel de renastere aproape de cele vesnice, cautare a oglindirii sinelui cu sens de rupere a vulnerabilitatii inspre mai departe...dezicerea de uman - constientizand umanul,
spun,
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2007-04-23 22:07:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
bodoganila... frumos poem, plin de sentiment si puternic, forta cuvinetelor izbucneste teribil si e de nestavilit.
uneori nu suntem oameni, uneori mai mult, uneori mai putin.. dar de cele mai multe ori... visam ca suntem altceva. ne pierdem.
vot
queen |
|
|
|
Postat
de catre
IOANA FLOREA la data de
2007-04-23 16:41:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pietre, ape si ingeri...
ingrediente mai mult decat puternice pentru un poem cu un asemenea titlu
cu drag - Lory |
|
|
|
Postat
de catre
BBBB aaaaaa la data de
2007-04-23 14:03:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bogdane, aceasta poezie imi da impresia ca izvoraste din profunzimi greu de sondat... da, sunt momente in care nu ne mai simtim deloc oameni...
mi-a placut si m-a pus pe ganduri...
felicitari
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2007-04-23 13:37:04 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23957 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|