|
|
|
|
|
|
|
|
|
oglindă fereastră |
|
|
Text
postat de
mihai robea |
|
|
oglindă fereastră nu-i nimeni să crească
o altă iubire ți-ascunsă în fire sau poate sunt șine
de cale ferată și-un tren fantomatic ce-ți bate în poartă
și ce mai rămâne tăcutelor strune doar poze-n albumul de treceri prin lume
ce lungă e iarna sau poate-i amară să-mi spui ce-ai putea pentru ultima oară te uiți ca și când aș vrea să îți cer
ți-am pus în trăsură bagajul de ger |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
ar fi ceva sa iei viata ca pe un vaporetto, cu escala unde vrei si cat. Dar asta se intampla doar in imaginatie, in viata e cu naduf.
multumesc de cuvinte |
|
|
|
Postat
de catre
mihai robea la data de
2007-03-20 14:09:16 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
fierbinte rostire adauga si adauga inspre un final sobru...cristalizare de suflet, amnezie a febrei, resemnare...
când iarna-și întinde o limpede gheară să-mi spui ce-ai putea
pentru ultima oară te uiți ca și când aș vrea să îți cer
ți-am pus în trăsură bagajul de ger
cine spune ala e...
indoiala prin care vrem sa revendicam iubirea, poemul razbate in detalii de incertitudine...dualitatea imaginii ca un contra-punct- sentimental revendicativ ( e romaneasca expresia???)
e da...
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2007-03-20 04:46:09 |
|
|