|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Marinela Preoteasa |
|
|
Fãrã anotimp
Cum sã nu iubesc satul
unde am vãzut prima zãpadã
ºi primul cer cu stele,
unde pãmântul m-a lovit
prima oarã peste genunchi
ºi lanul de grâu mi-a spus
prima poveste adevaratã, unde
soarele mi-a dãruit primul vis?!
Cum sã nu iubesc satul acela
unde ºi acum mama mã aºteaptã
cu masa pusã, unde ...
iarna miroase a pâine coaptã
ºi zãpada loveºte cu glasuri de iezi
peste porþi ºi duzii risipiþi în grãdinã.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Luminiþa, eu þin tot din aceleaþi motive la poezia aceasta.
Multumesc de trecere ºi frumoasele cuvinte.
Numai de bine,
Marinela |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2005-04-20 23:34:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cum sa nu imi placa poezia care imi aduce aminte de satul bunicii, acolo unde am trait cei mai frumosi ani, acolo unde am intalnit oameni simpli si adevarati?! |
|
|
|
Postat
de catre
Luminita Suse la data de
2005-04-19 15:29:47 |
|
|