|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
tudor loredana |
|
|
Cand sufletul e-ntreg, trupul i se supune.
Daca din parinti copiii iau ce e mai bun, defectele de sursa se atrofiaza.
Uitarea-un pansament indispensabil ranilor fatale.
Si ce daca mai descopar roata inc-o data…Poate ca a mea e mai rotunda si mai antiderapanta…
Daca vrei sa-ti lungesti viata, fa-o mizerabila.
Oare de ce distantele ne pun in lumini de candelabru festiv calitatile, iar apropierea-defectele?
Nu fii gelos pe amintirile mele! Lasa-le pe ele sa planga ca nu-s prezentul tau.
Decat batista pentru lacrimile tale, mai bine te invat sa rizi.
Acolo unde nu ajungi tu, voi ajunge eu daca ma iei in brate; unde nu ajung nici eu, vor ajunge copiii nostri, daca-i ridicam in brate,iar daca noi nu vom mai fi, hai sa-i invatam de pe acum sa se ridice pe varfuri…
Din nopti albe, cuvinte frumoase si multa iubire ti-am faurit odata “sase bratari pentru gleznaâ€. Nu ma duce asa repede la culcare, mai am inca atatea modele frumoase in minte…
Atentie! De la un punct, astepatarile devin direct proportionale cu dorinta de-a uita.
Eu nu ti-am fost nici iarna, nici primavara, nici toamna sau vara, ci doar o interminabila stare intermediara intre oricare doua anotimpuri. Iata de ce furtunile mele sentimentale nu se regasesc in nici un buletin meteo.
Ma-ntrebi de ce ma preocupa atat de mult viitorul...Fereste-te sa-mi pese mai mult de trecut!
Drama omenirii sta-n faptul ca fericirea functioneaza mai mult pe pricipiul unicatului, in timp ce nefericirea e produs de serie larga.
De la tine m-ar bucura si un scaiete. Nu si atunci cand florile sunt pentru alta.
Zâmbetele,lacrimile, tãcerile - trepte de viteza ale minciunii?!?
Tacerile pot fi la fel de mincinoase ca si cuvintele, dar si la fel de graitoare ca acestea.
Uneori, nu mi-e frica atat de vorbe, cat de taceri.
Oamenii au o putere de convingere atat de mare, incat au reusit sa faca pana si oglinzile sa minta.
Numele tau s-a intiparit pentru totdeauna in inima mea. Stigmat sau blazon?!?
Viata-i scurta! Pacat ca ne-a luat prea mult timp sa intelegem ca nu avem vreme de pierdut.
Mai bine crize-de-una-singura decat singuratati-in-doi.
Uneori, raceala din vorbele tale ma face sa descopar noi si noi Siberii.
Nu m-as plange de soarta mea, daca n-as face-o pe a altora, zilnic, mai buna.
"Din bratele mele nu te-ar mai putea smulge decat moartea!", zise microbul.
Ghinionul se poate deghiza, uneori, atat de bine in sansa...
Norocul meu ca am avut ghinionul de-a pierde! urasc decoratiile post-mortem.
Când ticai tu deodata cu inima mea, ar trebui sa zbor de fericire. Si, totusi, tic-tac-ul acesta seamana infiorator de bine cu cel al unei bombe cu ceas...
Drumul e acelasi pentru toti. Diferentele decurg din viteza cu care-l parcurgem.
Lumina vietii mele se regaseste-n intunericul noptilor cu tine.
Desi e trist, am observat ca oamenii nu cauta atat solutii, cat raspunsuri. Uneori, din masochism.
A avut o viata atat de tumultoasa, incat si-a aranjat o moarte banala. Si ce scandal a iesit pe tema asta!
Daca batranetea aduce intelepciune, inseamna ca foarte multi dintre noi vor fi vesnic tineri.
Ce m-ar mai putea speria cand pana si mortzii i s-a facut frica de dorul meu de viata?
Nu-mi doresc sa fiu o eroina. Marile decoratii s-au acordat intotdeauna post-mortem.
Amanta-cireasha de pe prajitura, frisca de pe tort sau musca-n lapte?!?
Din ochii mei a curs atat lumina peste tine...Pacat ca se intampla exact cand doctorul iti recomandase intuneric total.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23956 |
|
|
Comentarii:
120078 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|