|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Adrian Mosoianu |
|
|
De ziua naþionalã a tatãlui am pus sã tragã toate clopotele.
Demult, pe cînd eram doar un copil, citisem Copiii Cãpitanului Grant (ce mult îmi plãcuse).
Acum m-am fãcut mare. Marele Condor mã asteaptã la scara blocului cu penele înfoiate, cu toþi ochii la pîndã, aprinºi.
Încã de dimineaþã trimisesem crainicul cu toba în Piaþa Mare sã cheme poporul, toþi cetãþenii la chermezã.
"Cu mic mijlociu ºi cu mare, veniþi cu toþii, dau de bãut"
Dar ce nu fãcusem? Mãturasem strãzile (mã autoproclamasem Primar, prin urmare iubita mea primise titlul de Primãrie). Aprinsesem de cu ziuã toate felinarele cu luminã primitã-n colet par avion direct de la Sfîntul Mormînt.
Organizasem în ajun Marele Congres Internaþional al Florãreselor. Marele Taraf se întrunise deja, lautarii îºi acordau instrumentele (îl înviasem pe Stradivarius, iar el intrase din nou în afaceri, nu glumesc).
Marea Damigeanã ºi Marea Crãpelniþã îºi fãceau încãlzirea, îmbuibau cerºetorii rãtãciþi prin gãri ºi prin scuaruri, de Marele Sobor de Preoþi ce sã vã mai spun?
Toate ºcolile de dans din împrejurimi (pe o razã de cîteva continente) erau acolo si toate gata sa înceapã.
În vreme ce armate de zilieri lustruiau tribuna-soclu pe care tatãl urma sã se suie sã ne vorbeascã, poate chiar sã ne cînte o romanþã sau douã.
Plin de mîndrie, cu pipota uite-atîta de mare, cãlãream prin aer condorul în fruntea Flotilei Acrobatice Regale, supravegheam suveran pregãtirile.
ªi orologiul din turn bãtea, tot bãtea.
Seara se coborîse ºi ea printre noi, gãtitã în frac, flãmîndã-nsetatã, mai ciugulea din cînd în cind, pe ºest, un pateu, o mãslinã.
Iar tatãl tot nu se arãta. Camarila îmi dãdea coate "ce facem putrezesc mititeii pe grãtare rãsufla berea"
Le spuneam “staþi usor nu vã neliniºtiþi trebuie sã apara doar îl ºtiþi cît e de cochet stã ore în ºir în faþa oglinzii sã-ºi aranjeze mantia nimbul si pãlãria."
Dar simþeam deja stropi reci de sudoare la subþiori ºi pe spate.
Poporul tot dãdea tîrcoale-ochiade Marii Damigene si Marii Crãpelniþe. Cîrtea, ºuºotea.
Tatãl – nici urmã de el.
Îmi dãdeau lacrimile de ruºine ºi ciudã, dar pe la miezul nopþii mi-am luat inima în dinþi, m-am urcat la tribuna-soclu ºi am izbucnit agitîndu-mi pumnii "întotdeauna faci la fel þap bãtrîn împuþit ºi la propria ta nuntã ai fãcut tot aºa la naºtere ºi la moarte nu mai zic doamnelor ºi domnilor beþi ºi mîncaþi vã spun eu unde e pezevenghiul parcã-l vad e-ntr-un ºanþ la liziera pãdurii fãra ceas ºi cravatã ºi heruvimii îl carã-n spinare ºi-i þin capul sã verse nu mai stãm dupa el n-o sã vinã beþi ºi mîncaþi"
In vreme ce clopotele toate rãsunau de sub apã-n biserica scufundatã-n oraºul scufundat
De ziua naþionalã a tatãlui.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator |
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23961 |
|
|
Comentarii:
120088 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|