|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
cheregi cri�an ioana |
|
|
Doamne, mi-am pierdut calea lactee. de câteva ori m-am aplecat prea mult peste margini eludând legile fizicii, dar nu ºi legile tale.
cândva am avut ºi o intenþie care oricum nu mai conteazã. zburam cu ea printre diverse lucruri prea lungi sau foarte grele
fãrã sã ºtiu cã un zbor nu se mãsoarã. punct.
cred cã am într-o coastã un bãrbat care se zbate între adam ºi eva plângând. nu-i vãd niciodatã chipul
noaptea mã rog pentru el într-o limbã interzisã. Dumnezeul durerii mã aude ºi ne mai dã câte o ranã apoi ne iartã zâmbind.
uneori Îl vãd. stã ºi El aplecat prea mult peste marginea unui cer cam violet. se transformã în metri pãtraþi de eternitate. acestea sunt zilele cele mai triste în care ne dorim prea mult sã fim tineri sãnãtoºi ºi bogaþi.
de la o vreme orbii cântã serenade sub streaºina casei mele de os. eu le arunc pâine ºi sare. ei se prefac în porumbei.
dar aº prefera sã fim toþi pescãruºi, Doamne.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23969 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|