PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Veronica Pavel Aveam patru ani şi nu ştiam să scriu. Pe vremea mea copiii nu erau precoce, astăzi de la trei ani ştiu să manipuleze computerul. Fratele meu mai mare se pregătea să intre la şcoala. Eram obişnuită ca din resturile hainelor mamei să mi se facă şi mie o rochiţă. De aceea, confecţionarea pentru frate a uniformei şcolare m-a lăsat indiferentă. Când însă i s-a cumpărat papetaria: ghiozdanul, cărţile, caietele, creioanele, gumele, hârtia de învelit, etichetele, penarul şi celelalte, atunci am trăit tragedia de a nu avea şi eu articolele respective. Principala ţintă a dorinţelor mele nu erau nici cărţile, nici penarul, nici etichetele, nici hârtia de învelit. Obiectele mult jinduite erau doar creioanele şi caietele, cu alte cuvinte cele necesare scrisului (ignorând pe atunci că guma este indispensabilă, mai importantă decât creionul însuşi). Îmi placea să scriu. În ciuda încercărilor mamei de a mă convinge că din moment ce nu ştiam să scriu nu aveam nevoie nici de creioane nici de caiete, a fost cu neputinţă să scape de gura mea, eu o ţineam una şi bună, doream un caiet şi un creion ca să scriu. În cele din urmă mama s-a înduplecat şi mi-a dat un creion şi un caiet de aritmetică. Dar eu, aflând că acel caiet este pentru numere şi socoteli l-am refuzat categoric argumentând că am nevoie de un caiet pentru scris. Deşi mama a încercat să-mi explice că pe caietul de aritmetică se poate nu numai scrie, dar şi desena, eu l-am refuzat cu îndârjire. Doream un caiet fără linii să scriu ca un om mare, ca tata, care scria pe foi neliniate. Mama mi-a dat un maculator. Mi-a plăcut nu numai pentru că nu avea linii, dar şi pentru că era mai mare decât caietele refuzate de mine anterior. Mi-am luat mulţumită caietul şi creionul M-am urcat pe pat Şi m-am aşezat turceşte Cu caietul pe genunchi şi cu creionul în mâna. M-am apucat de lucru. Nu mai conta nimica în jur. Vag de tot auzeam că mama îi arăta fratelui meu cum se învelesc cărţile şi caietele, cum se lipesc etichetele, dar toată agitaţia din cameră mă lăsa rece, nu eram atentă decât la scrisul meu. Am hotărât să scriu caietul în întregime, nu-mi puteam permite să pierd vremea şi să fiu atentă la ceea ce se petrecea în jur. Nu era uşor de completat un caiet întreg, gros şi cu pagini mari. Am luat pagină cu pagină, desenând cu creionul spirale şi încercând să umplu în întregime spaţiul paginii. Dacă cineva m-ar fi urmărit şi ar fi vrut să descrie cu exactitate activitatea mea ar fi folosit verbul “a mâzgăli”. Din fericire nimănui nu-i păsa de ceea ce făceam eu. Când am terminat, obosită de munca serioasă de a umple caietul m-am dus la mama si i-am arătat, mândră şi satisfăcută, manuscrisul. S-a uitat la primele foi şi a vrut să mi-l înapoieze. Am insistat să îl parcurgă foaie cu foaie până la sfârşit. Fiind preocupată de fratele meu, m-a repezit: “Ce vrei să-mi arăţi în caiet, nu vezi că l-ai umplut cu mâzgăleli? Eu ţi-am spus că nu aveai nevoie de caiet, pentru că tu nu ştii să scrii!” Mi-am luat înapoi comoara, am privit-o pe mama cu revoltă şi, contrariată, am izbucnit: “Ba eu ştiu să scriu, tu eşti cea care nu ştii să citeşti ce am scris eu”. Acesta a fost debutul meu în ale scrisului, cu mulţi ani în urmă. Pe parcurs am evoluat şi părerile ni s-au schimbat, ale mamei despre scrisul meu, ale mele despre cititul ei. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ma bucur, Florin, ca textul meu te-a prins. Multumesc pentru trecere, te mai astept!   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-01-11 21:18:25               evocarea ta m-a impresionat, e aici o prospeţime a începuturilor ce surprinde, am putea spune, misterul auroral al înscrierii cuvântului pe foaia albă de hârtie. Frumos ai condus şi raportul creatorului-copil cu lumea şi modul în care el o întâmpină cu conştiinţa incipientă a autenticităţii actului său donator. drag, Florin   Postat de catre Florin Caragiu la data de 2007-01-11 19:37:38               Rodica, Tea, multumiri pentru trecere si aprecieri. Va astept intotdeauna cu drag!   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-01-11 01:22:15               Imi place relatarea fireasca, recapitularea, mai corect spus, a unor tare cu care ne inscriem in limitele existentei incercand sa trecem pragul in spatiul larg deschis iluziilor si sperantelor si, daca suntem norocosi, sa si atingem cateva. Finalul "face toti banii"calmeaza tensiunea recapitularii ; a ta si a noastra. Bun text, Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-01-11 00:58:51               Dragi aducei aminte. Ai scris atat de frumos că o lacrimă s-a prelins pe obrazul meu citindu-ţi randurile, Veronica. Mi-am amintit de degetele pline de cerneală şi de mama care a fost prima mea învătătoare. Frumoase amintiri din copilarie. Cu drag, Rodica   Postat de catre Rodica Elena Lupu la data de 2007-01-10 19:43:28 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Sunt bucuroasa, Elena, ca cineva cu talentul tau se poate recunoaste in mica mea povestire! Multzam pentru trecere si frumoasele cuvinte!   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-01-10 14:32:36               Veronica, o intamplare similara am trait si eu, m-a rascolit mica ta povestioara incarcata de semnificatie. am citit cu emotie si m-am regasit in scrierea ta cu linii si forme neregulate, prin care eram si eu mazgalita, ca si tine:)) cu drag elena toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2007-01-10 10:22:30	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23957 Comentarii: 120078 Useri: 1426
ADMINISTRARE