PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Florin Caragiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   silvana: mulţumesc de trecere, aprecieri şi sugestii. În înţelegerea mea din perspectivă creştină, poezia face trimitere nu la o altă geneză, ci la iubirea lui Dumnezeu care se "pogoară" la iadul stării de neîmplinire şi izolare spre a ne face părtaşi unei re-creări. Ne caută şi ne scoate la lumină până şi în situaţiile cele mai de criză, mai disperate, în stările cele mai fragile, fracturate şi vulnerabile. Chiar atunci când se întâmplă să nu avem la îndemână pe cineva care să ne înţeleagă şi să ne ajute, când mediul e aproape lipsit de putere de oglindire şi participare, iubirea Lui ne ridică, incită şi întâmpină deschiderea noastră sufletească. Surprinde cele mai fine şi ascunse modulaţii, trezeşte şi amplifică sclipirea de frumuseţe în cioburi şi unda de armonie în falsări. Ne purifică şi ne atrage oglindind în noi şi prin noi mai departe în jur "focul din cer" pe care Hristos a venit să-l arunce pe pământ. Acest foc aprinde frunzele uscate nu în sens de distrugere ci într-unul de transfigurare, devenind loc al unei întregiri şi reuniri. De aceea am spus că Dumnezeu "lucrează prin cioburi", expresie întâlnită la un renumit părinte contemporan. Bineînţeles că textul nu se poate reduce la o schemă ideatică, el este în sine un corp poetic în faţa căruia fiecare are o receptare personală, am vrut doar să punctez câteva aspecte care au legătură cu actul de creare a textului.   Postat de catre Florin Caragiu la data de 2007-01-06 23:17:46               “când nu are sfinţi la-ndemână” – o idee interesantă, continuată cu talent şi imaginaţie, înfăţişând o posibilă variantă a Genezei, poate nu mai puţin credibilă decât cea pe care o ştim cu toţii. Observaţii: “lucrează prin cioburi” sună cam forţat; “până ce-apare” – ar suna mai bine dacă ar fi eliminat “ce” şi eventual înlocuit cu „când” Poem bine construit, încărcat vizual cu imagini şi simboluri şi care-şi merită stelele. Felicitări !   Postat de catre Silvana Iacob la data de 2007-01-06 18:57:53               gina: mulţumesc de vot, iubirea lui Dumnezeu nu lasă la o parte nimica, scânteiază peste tot ceea ce este vulnerabil, imperfect, în lipsă, şi într-adevăr nu poate fi compromisă căci nu este o simplă idee... ina: mă bucur mult de semn. dan: mulţumesc de vizită şi aprecieri.   Postat de catre Florin Caragiu la data de 2007-01-06 16:31:41               Subtilitate si transcendenta, verticalitate implantata in cititor, mesaj plin de constientizarea valorii pe care numai Divinittea o poate da omului ( "Când nu are sfinţi la-ndemână, Dumnezeu aprinde din frunze uscate un foc în jurul căruia toate fiinţele vin să-şi încălzească mâinile tremurânde " ) Felicitari !   Postat de catre © Dan Carlea la data de 2007-01-06 13:16:27               Pentru final şi pentru starea pe care reuşeşte să o transmită, am ţinut să-ţi las un semn, evident apreciativ.   Postat de catre Ina Cirlan la data de 2007-01-06 12:02:12               ritmul textului, compromite stilistic ideea de Dumnezeu, se prelinge sensibil analiza omului, constrans de singuratate, sau de dorinta de singuratate...constrans de o lipsa, de o readucere...o aroma de femeie, bantuie, adormind flori un text adiere, se rupe de rugaciune si se implineste langa coaste, goia votez "cioburile"   Postat de catre nula nada la data de 2007-01-06 00:58:15	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23958 Comentarii: 120086 Useri: 1426
ADMINISTRARE