FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Andrei Petre
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Multe metafore de excepție și versuri asemenea. Ca în tot ce scrii.
Sunt câteva versuri a căror decriptare este relativ dificilă; primează o tentă aparentă de aleatoriu:
"noaptea morților strălucitori",
"argintul a ars și ultimul strop de speranță verde" sau
"misiunile schizofrenicilor strică balanța neîncrezătoare".
Sunt, să zicem, niște zone acute, dure ale poemului,niște "jocuri secunde" pe care le echilibrezi cu: "zidurile răsună asurzitor scuipându-și gloanțele", "o lumină dureroasă a purității care ucide iluzia" sau "crucile copacilor schingiuiți de dorință".
Construcția poemului este bine realizată și întreagă această zicere poetică îndeamnă la necesară meditație. Felicitări!



 
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-12-21 12:54:39
         
 
  am răpit aripile phoenixului /...

le-ai rapit inainte de ardere sau dupa renastere?...conceptual, ma intriga acest poem:


mingile de foc urlă într-un imperiu al stelelor reci
stingându-se într-o lumină dureroasă a purității care ucide iluzia
duhurile se preschimbă în vălătuci de fum
suspinând descumpănite
oamenii le-au eliberat în cele din urmă spre oceanul de uitare al umbrei
strig


ridicarea statutului uman mai presus de legenda si se revine, ca intr-o diagrama, coborand:

“tigrul îți pândește întotdeauna ceafa”…


goia


 
Postat de catre nula nada la data de 2006-12-21 01:08:38
         
 
  Dana, multumesc pentru trecerea ta prin acest poem...

te mai astept...

intotdeauna cu drag

petre
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-12-21 00:19:16
         
 
  Erata cu pardon:)

te folosesti
 
Postat de catre xx xx la data de 2006-12-20 12:07:52
         
 
  nu as vrea sa spun ca te foloseste de bine-cunoscuta estetica a uratului, ci ca incerci sa conturezi un poem frumos, prin cuvinte care, in mod normal, nu tin de campul lexical al frumosului(frumos, asa cum intelege firea umana acest cuvant).

te votez,
cu drag.
 
Postat de catre xx xx la data de 2006-12-20 12:07:24
         
 
  Mariana, Tea, Raluca, va multumesc din suflet pentru cuvintele voastre atat de frumoase... Ma bucur sa stiu ca ma cititi cu placere...

si eu va astept intotdeauna cu acelasi drag...

petre
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-12-19 22:52:44
         
 
  "duhurile se preschimbă în vălătuci de fum
suspinând descumpănite
oamenii le-au eliberat în cele din urmă spre oceanul de uitare al umbrei"

Poemul reflectă stări complexe subtil glisate în imagini apocaliptice.

felicitări pentru relizare!

votez

drag - Ralu

 
Postat de catre Raluca Oprita la data de 2006-12-19 20:55:25
         
 
  "Bone chilling" text. Intens suflu al durerii"duhurile se preschimba in valatuci de fum/suspinand descumpanite/ oamenii le-au elibarat in cele din urma spre oceanul de uitare al umbrei/ strig...." magistral, Petre si am inteles ca esti foarte tanar, cand ai avut timp sa simti, chiar cu talentul pe care il ai, sa stii ce-i durerea/ Mai ales cand ea devine expresia multimilor.........clocotind sau suferind? Deosebite aprecieri, Calvar( ti-as da trei stele daca as avea calitatea....)  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2006-12-19 20:12:21
         
 
  În nota textului comentat anterior, despre sacrificiile tinerilor pe altarul dreptății, textul tău, cumva în fața plutonului de execuție, privește spre crucile copacilor schingiuți de dorință, cerând oprirea tăvălugului, cât nu e prea târziu. And you are just a lonely dream, the same your story, but not quite sure. Apa se întoarce întotdeauna în azur. Deosebit. Votez. O seară fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-12-19 20:01:48
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23957
Comentarii: 120086
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE