|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Andrei Petre |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mariana, Veronica, intradevar, exista nuante si nuante... a fi egoist nu cred ca inseamna a fi inchis si centrat pe un anumit lucru...
va multumesc pentru vizita... va mai astept...
intotdeauna cu drag si cu mare placere...
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-12-04 21:44:01 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Interesant si incitant articol. "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" implica punerea persoanei tale in prim plan. Cred totusi, in ceea ce priveste afirmatiile tale, ca ar trebui facuta o distinctie intre "self-estime" (stima de sine) si "egoism". Poate ca ar trebui definit mai clar perceptul de "egoism" si mai ales diferenta dintre acesta si "self-estime". Desigur ca distrugerea personalitatii prin urmarea de dogme este o ingradire a libertatii, dar ma indoiesc ca a fi "liber" implica o incurajare exegerata a egoismului. Chestiune de nuante. Felicitari pentru abordarea temei!
Veronica
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2006-12-04 17:05:35 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Deh, Andrei. În mare parte, ai dreptate. Trebuie să avem un egoism existențial pentru a trece demn prin drumul luminii spre alte posibile existențe. Dacă suntem aici, acum, nu înseamnă că suntem ultimul liman. Între ferocitatea carnivorului sălbatic și gingășia primului ghiocel, suntem entități ființative dotate cu forță, rațiune și sensibilitate, și avem nemăsurata putere, spun eu, și sigur nu doar eu, de a nu trece nepăsători peste neputința altuia. A renunța la un moft pentru a da un mic ajutor celui care nu poate - un bătrân cocârjat care vinde florile toamnei pe piatra rece la început de decembrie - deși e evident că poate, nu? - unui copil care te fixează trist cu ochișorii lui mari, privind cum alți copii trec fericiți alături de părinții lor capabili să le ofere multe... Sunt o mulțime de exemple de cazuri în care chiar nu ai cum să fii egoist, poate doar să fii atât de egoist încât să renunți la mica ta plăcere, mulțumindu-te o zi cu pâine și o bucată de brânză, pentru ca pe fața unui seamăn să strălucească o clipă, un nevinovat sentiment de fericire. Astfel trăiește iubirea, nu doar privind în oglindă și spunându-ți: sunt important. Nu e aceasta o mustrare, să nu te superi, e doar un cuvânt al meu scris într-o dimineață de început de decembrie. Votez. O zi fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2006-12-04 05:33:21 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120092 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|