|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Raluca-Mariana Negulescu |
|
|
Tãcerea sapã adânc
ÃŽn sufletul meu.
Peºteri înfiripate în neant,
Tãcute ºi reci.
Stropi de cernealã picurã-ncet
Pe pagina destinului tãu;
E-un cântec mut ºi discret.
Nici un cuvânt
ªi totuºi spune tot.
Mult... Prea mult...
Peºteri pline de dor,
Reci ºi fãrã ecou.
Cu glas mut, sugrumat
Þipã spre cer
ªi te cheamã la mine.
Picuri pierduþi de tãcere,
Voci mute de iubire
Sfinþesc aºteptarea.
Slãvesc nerãbdarea.
Stropi de dorinþã
Curg neîncetat.
Muþi...ºi tãcuþi...ºi sfioºi...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Am trecut de la tãcerea mea spre a ta, pentru a mã regãsi în picãtura de cernealã cu care încerc sa-mi scriu destinul pe-un ,,...cântec mut ºi discret’’ rãsfrâns cãtre cer cu ,, Voci mute de iubire’’ care dupã spusele tale ,, Sfinþesc aºteptarea’’ si dacã existã dorinþã, înseamnã cã mai existã ºi speranþã!
Am comentat poemul tau în felul în care mi s-a potrivit mie , aºa ca o mãnuºã...
Chiar si titlul este semnificativ!
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Prochipiuc la data de
2003-12-10 16:08:42 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23953 |
|
|
Comentarii:
120077 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|