|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
BOGDAN GROZA |
|
|
într-un verde reflexiv
copacii îmi zâmbesc eliptic
de fiecare datã când îi salut pe limba lor
îºi apleacã frunzele pânã la fruntea mea
sãrutându-mi tâmplele visãtoare
ºi îmi ºoptesc prin mugurii încã nenãscuþi,
- dar renãscuþi în fiecare zi -
cât de romantic e sã ai simþiri de copac
ºi ca într-o hologramã convexã,
mã vãd indentificându-mã cu spiritul lor;
îmi cresc crengi în toate direcþiile,
unele multicolore,
altele pur ºi simplu albe,
îmbibate cu extract violet de genþianã
frunzele-mi sunt imponderabile bãtãi de inimã
uneori danseazã în vãzduh,
un vals nebun cu vântul,
alteori îºi cântã amorurile
la fiecare zburãtãcire tandrã a porumbeilor.
cu clorofila muiatã-n tuºul timpului
surâd candid apusurilor
ce-ºi rãsfirã cãrãmiziile plete
peste anotimpuri
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
peta, multumesc pentru comentariul tau si te mai astept si altadata pe la mine. |
|
|
|
Postat
de catre
BOGDAN GROZA la data de
2005-02-25 08:07:33 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Intotdeauna m-a fascinat ideea de om-copac. Gasesc in poemul tau acea comuniune cu natura (parasita, biata de ea, in ultmul timp..in poezie cel putin). Sa intelegi un copac..e aproape miraculos.
Versul e suav, nici foarte liric nici foarte prozaic, metaforele sunt plastice, vitale, aproape ca am reusit sa le ating cu degetele.
Am remarcat:
'într-un verde reflexiv/copacii îmi zâmbesc eliptic/defiecare datã când îi salut pe limba lor'
'ca într-o hologramã convexã,/ma vad identificandu-ma cu spiritul lor'
'frunzele-mi sunt imponderabile bãtãi de inimã'
peta.
|
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2005-02-24 16:16:43 |
|
|