PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curatarea site-ului Text postat de Daniel Bratu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   "iarna pasilor" tai, Diana, e mai mult plutire de primaveri, mangaiere textului meu, multumesc   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-11-27 15:42:12               Las un semn firav, ca o boare, catre acest text ermetic, minunat, cu teama ca nu cumva sa-ti tulbur linistea frunzelor,sub iarna pasilor mei.   Postat de catre Diana Luiza la data de 2006-11-27 14:45:53               daca e sincera aprecierea, Petre (sau Andrei - nu-s de ce, de cate ori iti scriu, am impresia ca dialoghez cu o universitate:), n-as avea cum sa nu multumesc :) si, sincer (na, ca m-am molipsit:), inteleg de ce iti place prima strofa - esti un poet solar, cu inima-ceas intre rasarit si amurg, dar, tot sincer (uite ca iar, uf:), nu cred ca asta e stilul meu (pana la "consacrare" mai va:), de regula mult mai legat, mai compact-ermetic, fixat pe o idee lant   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-11-27 14:43:47               daniel, o poezie in stilul tau consacrat, o poezie compusa din numeroase oglinzi, din numeroase fragmente metaforice... imi face foarte mult prima strofa... sincer petre   Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-11-27 13:07:47               poezia ta, Simona, m-a impresionat si cred ca, din cele doua stelute ce vegheaza asupra textului, una (cel putin una) ti-a fost destinata, venind pe acelasi schelet prozodic (versurile rimeaza si ritmeaza cu ale mele, iar titlul tau e anagrama a titlului meu), prin efort tehnico-stilistic de mare talent, reusesti sa scrii ingemanat, dar cu totul altfel, parca mai profund, intorcand spre sine clipele, recuperand superb metaforele (plecate, la textul meu, mai degraba in bejenie), multumesc mult Liviu, chiar daca ai lasat numai o urma, in forma de semnatura-pseudonim-calambur, ma bucura trecerea ta pe la textul meu, si apreciez ca partea melancolica, dar si de forta, din final, a textului, a ajuns cu bine la tine, multumesc   Postat de catre Daniel Bratu la data de 2006-11-27 12:39:31               rea? Hannah? sau Daryl, cum o strigam eu nebun? nu ea era dulce şi cu frunze pe faţă se tăvălise prin parc vara toată cântând prin carnea mea dar acum e doar ecoul ca o turmă de başi dinspre câmp pe o coală stau într-un cot şi-mi aleargă toamnele goale prin casă Nu pot decît să las, ca o urmă a trecerii mele, o semnătură: Trist...an   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2006-11-27 11:18:30               Frânturi de gânduri, rulate nostalgic printre clipele unei toamne care trezeşte amintiri amestecate difuz, ca într-o clepsidră opacă a timpului brumat... Un poem cu arome autumnale şi cu senzaţii sonore, grave ( de başi :). Conform datinii, am încercat şi eu să fac o replică :) Sită de brume vii iarăşi sec, implacabil toamnă apatică şi prea ruginie îmi laşi să cadă peste creştet o frunză şi doare acum, când trăiesc dar nu mi-e frică să număr ploile sau clipe aspre, fade pe degete, rar, cu unghiile-n sfacele - cândva mi-am dorit să îl cunosc pe Noe - arca lui imensă cu punţi învelite-n gherghine - şi să-l privesc cumva cu mirare iz subtil de parfum - îl simt deodată pe alei şi-mi închipui că sunt din nou Eva fără straie, cu plete de mucava Eden mi-ar fi acum lumea de sus, cea alternă în care pendula sclipeşte inert renegaţi de Cronos, macii ar creşte peren cât i-aş fi iubit platonic, firesc simt că mai am două file neîncondeiate-n avizier la triaj ma predau cireşarilor de braţ să-mi lege morişti mâine vin ploi în camera mea ieri vor fi nopţi la clacă şi cred că astăzi a fost trei secunde un nufăr printre ore bigame rulate încet pe care-n gând le clişez vrea geana unor zori să mă trimită-n surghiun ? poate-n alte ceruri voi găsi dimineaţă cu ochii mari umeziţi făcuţi roată trăind povestea mea fără brume dintr-o sită aurită a norului tâmp toamna goală vine în lot cu o ceaşcă de alabastru pe masă   Postat de catre Simona Dobrescu la data de 2006-11-27 10:28:47	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23961 Comentarii: 120088 Useri: 1426
ADMINISTRARE