FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Malin Stan
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  casa argintarului. in sperante de intelegere a textului spun: nu e nici cea mai mica urma de speculatie aici. e mult mai frumos si mai simplu. e un text pe care l-am scris intr-un anotimp pregnant al meu si tu mi-ai amintit de el in timp ce te-am citit..
nu promit ca vin miine. te invit sa te plimbi si tu, simplu, cand ai loc si timp, si pe fila mea.
 
Postat de catre Dana Stefan la data de 2006-10-30 20:21:04
         
 
  într.adevăr, speculația ta e demnă de luat în seamă...te aștept și la celelalte texte: sunt curios cum le interpretezi!  
Postat de catre Malin Stan la data de 2006-10-30 18:50:38
         
 
  Pe o stradă, undeva, se afla casa argintarului. Casa argintarului are la ferestre mici obiecte filigranate, din argint, așezate deasupra în niște nișe la vedere.
Obiectele, delicate ațe împletite și înnodate în pietre roz, păstrează închise etanș în ele memoriile unei zile, înșirându-le, ca un reflex perlat.
Obiectele, dantelării și prețiozități bătute în arginturi coclite, priveliști în lumini, din care gândul amestecă umbre desfăcând o fiecare seară, în alte grafii.
Obiectele, țesături mulate pe forme simple învârtite, ca un penel ce amestecă valul risipit cât să picteze apoi din el o simplă acuarelă...
Obiectele, recipiente ce-au prins în ele fircălituri de roșuri, să poată apoi noaptea ca să le descâlcească…
Obiectele, arginturi ce închid ca într-o chisea portocaliul zahărului cristal peste măruntul zilei noastre, în praf de risipiri…
Ațe încâlcite în obiecte prețioase leagă sufletul… În drumul său, prin spirale de alb se lasă muiate luminile din umbre...
Casa argintarului are în nișe obiecte de argint filigranat ce decorează subtil ferestrele, și ele sunt atât de neapărate și atât de liber puse la vedere, încât nimănui nu-i trece prin gând să le fure…

daca nu as fi inteles ce e aici, n-as fi insistat sa pigalesti textul, malin.:)
ferestrele stau deschise ca sa-ti intampini ecoul, spuneai, si eu am inteles si-am inventat mai sus.
 
Postat de catre Dana Stefan la data de 2006-10-30 18:17:38
         
 
  mersi de observații (am corectat...in speranțe de înțelegere a textului)  
Postat de catre Malin Stan la data de 2006-10-30 16:27:56
         
 
  hm..:)
te rog corecteaza 'plelucrand', ar fi pacat ca acest poem sa fie ciobit din simpla clapaceala.
apoi daca imi permiti, chiar daca (as vrea eu sa cred) geam spart in figuri ar insemna tzandari, cioburi cioburi, 'in figuri' ma duce cu gandul la fitze, fente, si personal, conotatia aceasta ma supara in acest context.

fereastra deschisa ca sa intimpini ecoul..
imaginea aceasta e frumoasa de tot.
malin, la buna recitire.
 
Postat de catre Dana Stefan la data de 2006-10-30 15:34:17
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23962
Comentarii: 120092
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE