PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Imagini în oglindă Text postat de Luminita Suse Din volumul Bioglife, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Imi place sa citesc despre ingeri, mai ales cand versurile sunt scrise de un autor cunoscut ( cateva carti publicate ) pe doua continente... Sigur acum mi-a trebuit dictionar doar pentru comentariu :), altfel triste versurile si lasa atat de usor cititorul prada desertaciunii: Ingerii ingerilor. Ca si cum Dumnezeul lui Dumnezeu ar avea un Dumnezeu care la randul Sau... M-am intrebat mereu daca iubim ingerii si pentru ca sunt unul pentru fiecare din noi, ba chiar doi dupa unii autori sau doar pentru ca sunt mai aproape? Dar sa revin la aceasta poezie frumoasa despre "instrainare". In oglinda pana si noi insine suntem "rupti" ne gasim in ceealalta parte. Dar ingerii? Ingerii sunt "altruisti" asa cum sunt "albi" parca fara voia lor, tot asa sunt "empatici" se poate calcula "coeficientul de empatie", oricum nu sangereaza! iar "inecatilor" nu le separa aripile ( ar fi putut sa-i salveze? ). Sigur, sigur mult peste intelegerea noastra... nu ne fac "raul" de a ne arde "notele noastre de plata". Asta ma cutremura si eu o sa platesc pentru ca imi plac versurile despre ingeri. Dar ma intorc sa citesc din nou frumoasele versuri ale acestei poezii gandindu-ma ca ingerul ingerului meu a inchis ochii daca nu e chiar orb de atata instrainare in oglinda sau nu e asa?   Postat de catre Cristian Fara la data de 2005-02-12 00:03:57               Exerciţiu de lectură Weltanshaung laic Percepţia laică asupra îngerilor pune probleme de natură a se constitui într-un adevărat weltanshaung al „îngerilor lor orbi / din oglindă”. Dar cine vor fi fiind aceşti îngeri orbi ? Pentru că, dacă am înţeles eu bine, acestora le este dedicat întregul excurs poematic de mai sus. În plus „nepăsarea” lor, a îngerilor orbi, pare a fi motivaţia pentru acest poem devenit un fel de prolegomene în ontologia angelică. Uşor sorescian, poemul debutează sentenţios: „Îngerii au multe calităţi:” Ca şi cum, într-un expozeu despre îngeri, început mai de mult, vorbitorul a ajuns şi la acest capitol al calităţilor. Siguranţa versului sugerează siguranţa vorbitorului care poate fi un ţăran înţelept ori un cercetător al domeniului. Oricum, acest vorbitor arhetipal, pare a fi, dacă nu specialist în „angelologie”, cel puţin un iniţiat în metafizica îngerilor. Apoi, rând pe rând, facem cunoştinţă cu aceste calităţi: altruismul făra limite „ne sar în ajutor trecând prin ziduri” şi fără nici un fel posibile consecinţe, fie şi colaterale, malefice „fără să le dărâme”, empatia, discreţia, (muţi şi uituci), transcendenţa, pacifismul, ultrasensibilitatea, imaterialitatea şi, esenţial pentru această categoremă metafizică, lipsiţi de trufie, acest, se pare, păcat al păcatelor, adică „lipsiţi de personalitate” cum îi prezintă autoarea. Versurile întregului poem au o aparenţă de simplitate însă aceasta este înşelătoare. Dacă ne rezumăm doar la aparenţă riscăm să pierdem esenţa. Citez exemplificativ :” îngerii cu ochii închişi / şi creierii spălaţi de o lumină / prea blândă,”. Ochii închişi nu sugerează, cum am fi tentaţi la prima vedere, o posibilă stare hipnotică, de handicap sau de neutralitate în sens justiţiar ci, starea de devoţiune fără limite ca în expresia „îl urmez cu ochii închişi”, adică necondiţionat. Mai departe, „creierii spalaţi” ne-ar putea duce, înşelător, la mancurtizare însă aici avem de-a face, după părerea mea, cu o stare de benedicţiune a „luminii blnzi!” care nu poate fi decăt Marele Anonim. La fel „calcă pe jăratec” , „tălpile lor” , „nu ard”, „ notele noastre de plată” şi altele. Toate au alte semnificaţii, respectiv conotaţii, pe care, sunt sigură, fiecare cititor le va descoperi şi se va bucura. Vorbeam mai sus de percepţia laică. Aceasta ne este sugerată de frumosul vers care pare a ne face parca apropiaţi de lumea învizibilă a îngerilor, de parcă am fi la per tu cu aceasta: „îi cauţi la telefon sau le trimţi email, / nu răspund niciodată;” Pentru că ei, îngerii, cu toate calităţile lor nu au şi „calitatea”, din perspectivă umană, „defectul”, din perspectivă divină, de a fi curioşi, adică de a „mânca din pomul cunoaşterii” respectiv, cum zice textual autoarea, de a „ încerca să vadă”. Dacă şi ei ar încercă să-şi depăşească statutul şi condiţia lor existenţială, cu toate că „merg pe ape”, „în cer se scufundă dezinvolt”, „albastrul nu-i îngheaţă”, etc ( de remarcat şi frumuseţea stilistică a sintagmelor), ei bine, cu toate acestea, „s-ar molipsi de nepăsarea îngerilor lor orbi / din oglindă” Care nu sunt ei, adică îngerii, cum, înşelător, am putea crede, luând drept referential, stricto sensu, „imaginea din oglindă”. Cum, de asemenea, nu sunt nici aceia pe care cuvântul „oglinda” i-ar putea sugera cu expresia conotativă de simetrie, respectiv „răul”, „maleficul”, ca antipod al „binelui” reprezentat de către îngeri. Aşadar cine să fie aceşti nepăsători „îngeri din oglindă” dacă nu noi, oamenii ? Autoarea ar putea amenda viziunea noastră despre cheia de lectură propusă pentru acest poem. Şi nu numai.   Postat de catre Elena Stefan la data de 2005-02-06 06:40:59	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23955 Comentarii: 120077 Useri: 1426
ADMINISTRARE