|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Silvia Van |
|
|
Mi-am nesocotit întotdeauna dinþii ascuþiþi
încarnaþi în palme m-am fãcut cã nu-mi vãd ghearele prelungi
crescute din coate unghiile încovoiate spãrgându-mi epiderma
fãcându-mi cu ochiul pe dupã umeri ca niºte capete de clovni
ameþiþi de alcool urletul de lupoaicã rãnitã
burta zgâriatã de foame
ªi cad pradã în dimineaþa nunþilor mele
poftei nestãpânite
de a mã ucide în propriile-mi braþe
de a mã smulge din leagãn
ca pe un trup de pisicã tãrcatã dormind
cuibãritã adânc în cutele inimii
ca într-o fântânã de funingine caldã
de a mã zdrobi de asfalt
cu tandreþe
cu furie
pânã când fiecare notã din marele concert
împletit în arterele mele
îºi va fi lepãdat coaja
ºi-ºi va fi lãsat miezul spãlat în apa morþilor
ca într-o încã rãbdãtoare luminã
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O introspectie cruda supra maleficului care poate salaslui in noi. Un fel de autocunoastere si exorcizare prin cunoastere. Care poate deveni tamaduitoare. |
|
|
|
Postat
de catre
Elena Stefan la data de
2005-02-07 17:30:50 |
|
|