|
|
|
|
|
|
|
|
|
Albastru |
|
|
Text
postat de
Raluca Oprita |
|
|
Căzuseră pe rând din cer
între frunzele unei primăveri
puteau zări în verdele
din care s-au rostogolit peste o vară
privind rotund în curcubee
calea care aducea cu sine toamna
o amintire strivită de pleoape
unde frunzele
nu mai puteau plânge pământul
la venirea unei ierni
ochii s-au închis
albastru.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Călin, "albastrul" meu este "în facere" (am afișat textul inițial, sub varianta ta) și te rog nu te supăra... eu am dat deja explicațiile necesare. Este o încântare,(mă simt onorată) să am parte de variante pe text venite din partea voastră.
mulțumesc pentru tot
Ralu |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Oprita la data de
2006-10-07 14:01:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Perfect de acord cu Mariana Fulger. Eu tocmai aceasta susțineam deunăzi, că trebuie respectată varianta originală. Aici doar m-am jucat, (am și specificat) versiunea mea e de fapt o variantă dată formei lui Corneliu T. Atanasiu, eu necunoscând încă "Albastrul" Zamfirei. |
|
|
|
Postat
de catre
Calin Samarghitan la data de
2006-10-07 13:38:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mariana, mulțumesc pentru atenția pe care o acorzi textelor (am afișat și texul inițial)
Este de un real ajutor să vezi cum se reflecă ideea inițială, (forma) prin filtrul celor care experința și caracterul dau garanția valorii. Pe Călin chiar l-am rugat să dea o formă "ideei de albastru".
Sinceră să fiu mie îmi plac toate variantele și vă mulțumesc.
cu mulțumiri
drag - Ralu |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Oprita la data de
2006-10-07 11:57:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mare dovadă de curaj încercarea de a da o formă de perfecțiune, proprie, creației cuiva. Eu zic să sugerați mici schimbări, unde e cazul, stimați colegi, dar a impune schimbarea formei unei idei e un fel de mutilare a sufletului celui care i-a dat viață. Suntem toți un pic poeți, unii mai mult, nimeni destul, o părere de fecioară care nu acceptă perfecțiunea pentru că așa se cere, și scriem poezie așa cum simțim. Habar nu am acum care a fost textul inițial. Ce a vrut Ralu să transmită, și nu dumneavoastră. Mulțumesc pentru înțelegere. O zi fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2006-10-07 11:15:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Așadar, îți mulțumesc pentru ajutor, Călin.
(în sfârșit, am o poezie de-a ta la mine pe pagină)
drag
Ralu |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Oprita la data de
2006-10-06 21:21:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Să ne jucăm așadar:
Căzuseră pe rând din cer
între frunzele altei primăveri
verdele prelung
rostogolea o vară
pe coame de curcubee,
pe calea ce aducea cu sine toamna
strivită
sub frunze nu mai putea plânge
pământul:
iarna se închidea
în ochiul albastru. |
|
|
|
Postat
de catre
Calin Samarghitan la data de
2006-10-06 20:29:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corneliu , Octavian, Aurel, arta sugerării impune un anume grad de rafinament, de profunzime și un exercițiu (constant) care presupune ani. Eu am doar câteva luni de exercițiu poetic și spun aceasta nu pentru a mă disculpa, ci pentru a cere sprijin și îngăduință.
Mulțumesc pentru realul ajutor pe care mi-l dăruiți.
vă aștept
cu același drag
eleos |
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Oprita la data de
2006-10-06 18:58:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Substanță poetică introdusă cu greu."către o cale a cărei urmare" nu prea aduce a poezie.
"unde frunzele
nu mai puteau să plângă pământul
la venirea unei ierni"
mi se par versurile cel mai realizate.
|
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-10-06 15:57:20 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
apreciez colaborarea si sunt de acord cu dl Corneliu Traian, este o varianta pe care bine ar fi daca ai vrea sa o iei in seama
mie imi plac ambele variante.
cu drag |
|
|
|
Postat
de catre
Octavian Sergiu Ciurtin la data de
2006-10-06 10:41:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Înțeleg că ai ochi albaștri sau cel puțin că rîvnești candoarea și seninătatea unor asemenea ochi. Că spui prin povestea lor, alegoric, povestea unei vieți - scurgerea anotimpurilor. Mi se pare prea dsicursiv. Adică scrii o frază lungă în care tot introduci completări: printre care, din care, către, unde. Poezia ar avea de cîștigat dacă ai renunța la această manieră. Precum și la personalizare. Încerc așa (e o variantă care îți poate sugera cum poți interveni ca să obții un poem mai concentrat):
căzuseră pe rând din cer
între frunzele unei primăveri
puteau zări în verdele
din care s-au rostogolit
o vară
privind rotund în curcubee
era o cale ce
aducea cu sine toamna
amintire strivită de pleoape
frunzele
nu mai puteau să plângă pământul
în iarnă
ochii s-au închis albastru
Am lăsat ochii la sfîrșit ca să fie o surpriză. Un albastru devenit exigență.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-10-06 08:13:35 |
|
|