|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Elena Stefan |
|
|
Poemul se descrie
Ca descrierea
Insasi
Doar intamplarea se poate sparge
De probabilitate
Ecoul este doar intamplare certa
Un fel de oglinda cu histerezis.
Intamplari suntem cu totii
Sau poate clone de intamplari.
Privim nedumeriti fiecare sunet
Care ne cade alene peste ochi.
O lene somnabula ne intoarce
De cate ori imaginatia mai fierbe
Pe banchiza ori palmierul fiecaruia.
Ne mai rasucim unii cu altii
Din arhipeleag in arhipeleag
Din insula in insula
Din silaba in silaba
Cum pastravii
se rostuiesc suvoielor de apa.
Ceva hidos,lipicios si pervers
Peste orzontul de auz
Ne-a incolonat
Numere docile
In haosul planetar
Ecouri de oglinda
Ori intamplare doar.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Acest poem parcă e o continuare a poemului Danei Popa, prin aceea că preia și aduce deznodământul simțului auz. E o răbufnire, din păcate înăbușită în fașă, prin care insul conștientizează că nu este stăpân pe propriu-i destin, că este un « număr » al întâmplării ce ne încolonează viețile și le mână într-un haos planetar.
Speranța din acest poem este bănuiala că tot ce se întâmplă ar putea fi reflectarea din oglindă a realității. Adică ceva ce poate fi, într-un final, modelat- dacă lenea fiecăruia, somnambula, n-ar devora fierberea imaginației.
Frumos poem.
Caractere, treziți-vă !
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2003-10-22 17:55:12 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|