|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
dincolo de inserare |
|
|
de
nicolae sirius |
|
|
|
DINCOLO DE INSERARE
Uite, domnul meu, a început Cântãreaţa Chealã
sã vorbeascã în somn,
tu crezi cã
albul e mov, cã verdele-i roz, cã luna
aleargã nebunã dupã fluturi, cã bivolul
sparge
în coarne
lacrima vântului. –Uite
domnul meu,
eu am cãlcat rufele ieri
şi m-am gândit la tot ce-ai spus tu, amuzându-mã.
Poate ţi se întâmplã sã visezi când vorbeşti dacã
totuşi susţii cã vântul
ţipã ca un copil lãcrimând, cã
scoicile au învãţat marea
sã urce pe razele soarelui în cer, tãcut; cã
bufniţa meditezã, nu plânge, când îi moare un pui.-
Legile fizicii sunt bune şi clare
pentru visătorul
ce numai prin sinucidere
îşi închide hotarele.
Cântăreaţa Cheală cred că pentru o vreme n-a mai vorbit.
Priveam liniştit, admirându-i trupul
tot mai adânc
despărţit de pământ.
Ce coarne de vis
pare să aibă bivolul nopţii
mi s-a părut că spun
când tocmai
Cântăreaţa Cheală visând a spus
că
bivolul nopţii a luat din nou lacrima
vântului
spărgând-o încet
de pământ.
Ascultă…
iar a venit vântul,
îi şoptea îndrăgostitul
iubitei
care ascundea în gând asfinţitul. Odată
mi s-a părut că vântul e o
lacrimă
pe care un taur zburând
o rostogoleşte
spre marginea spaţiului.
|
|
|
|
|
|
Date
despre autor |
|
|
Data nasterii:
1950 |
|
|
Locul nasterii:
calarasi, romania |
|
|
In 1986 a parasit definitiv Romania, in prezent traieste in Japonia. Este casatorit cu pianista Hiroko Minakami, are doi copii
Primele poezii le-a publicat in 1968 in « Tribuna ialomitei » « Luceafarul », « Caietul debutantului »
A publicat :
teatru”
Balada timpului ce plange,
« Ultimul dictator,Cain, Abel si Dumnezeu » ,
« Castelul »
poezii :
« Secolul alb »,
« Poezii fara tara »,
« Poeme vechi si noi » (in curs de aparitie),
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
« Ce coarne de vis pare să aibă bivolul acesta al nopţii !...
« Vi se pare », cum i se mai parea lui Doinas ca vede mistretul cu colti ca argintul.
Bivolul dv va inspaimanta, nu-l vreti ca trofeu, dv vreti ca sa lasati lumea asa cum e, nu-i striviti corola de minuni, ci o aparati -aparandu-va
Aceasta lacrima pe care oricum ai intoarce-o nu poti decat s-o intelegi si s-o iubesti, este o lacrima filozofala si aduna in ea suferinta si bucuria intregii lumi.
Vantul ia lacrima nevinovata si o plimba de la unul la altul, dar tartorul intunericului nu lasa nimic sa treaca de dansul, ii place, i se cuvine ...o sparge incet, dupa ritual, nu cu furie, flacari pe nari sau lovituri de copite !
De teama bivolului, nici indragostitul nu–si mai vrea raiul. Spera ca macar iubirea sa scape, spera sa-si va fi luat ofranda de altundeva, spera ca raul sa se indeparteze de inimi si vise, si sa-si consume energia pe pustii, la margini de spatiu
Drag poet fara tara, traiesti cel mai aproape de rasarit, dar radacinile sunt aici, intinse pe dedesubt, prin poezia romana, pana la cel mai mic dintre condeie- sufletul meu.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2003-08-19 20:16:40 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23971 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|