|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Creanga de aur |
|
|
de
Radu Gyr |
|
|
|
De mult nu-mi mai stau frunze pe lemnele seci,
De mult suciturile mele uscate
scot gheare din noduri și gheare din cioate,
cerând parcă milă cotitei poteci.
De mult spânzur umbre, de mult sun a vreasc,
Dar uneori, noaptea, când vântul se roagă,
când luna îmi mișcă năluca oloagă
și-n crengi deznădejdea spre ceruri mi-o casc,
sub coajă aud tresăriri ce mă dor
și-o lacrimă caldă mă frige-n tulpină,
urcând ciuntiturilor strâmbe lumină
și-n vechi putregaiuri cutremur ușor.
Atunci luna suie adânci moliciuni
și vântu-ngenunche-n trifoi și-n țintaur.
Din mine atunci crește-o creangă de aur,
arzând printre boante și reci uscăciuni.
O creangă de aur se-aprinde târziu,
La ceasul când pașii nu-ncearcă să treacă.
Și creanga deasupra potecii s-apleacă
La ceasul când ochii n-o cer și nu știu
Crâmpeie de fulgere mugurii par
și fiece frunză o flacără pare,
iar creanga de foc, zbuciumată cărare,
zvârlită-i podoabă pe trunchiul amar.
Și-n noapte, zbârlită, din trunchiul meu sec,
zadarnic așteaptă, zadarnic străluce,
la ceasul când pofte cărarea n-aduce,
la ceasul când pașii nu știu și nu trec.
În zori, luna fuge pe vântul vâlvoi
și creanga de aur, vremelnic aprinsă,
de pași neștiută, de ochi necuprinsă,
se trage c-un geamăt în trunchi înapoi.
Și iar nu-mi stau frunze pe lemnele seci,
și iar suciturile mele uscate
scot gheare din noduri și gheare din cioate,
cerând parcă milă cotitei poteci.
Și pașii trec ziua și ochii socot
ce-ar fi să tăiem uscăciunea schiloadă.
Iar eu sun a vreasc și nu-i nimeni să vadă
ce creangă ciudată cresc noaptea din ciot!
|
|
|
|
|
|
Date
despre autor |
|
|
Data nasterii:
2 martie 1905 |
|
|
Locul nasterii:
Câmpulung Muscel |
|
|
http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Gyr
și
http://www.radugyr.ro/index.php?menu=biografie
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|