FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Botezul
de  Vasile Voiculescu
  Simt sufletul cum prin adâncul din mine curge, ca un râu,
Ce-şi mână turburele-i ape spre-o neştiută mare moartă,
Când prin deşerturi blestemate şi când prin holde mari de grâu,
Închis în albia vieţii, încolăcită ca o toartă.

Cu vaduri largi şi limpezişuri lin revărsate peste prund
Să-l poată trece orişicine, în toată voia, cu piciorul,
Sau cu vultori nebănuite şi ochiuri repezi, fără fund,
E-atât de îngheţat pe-alocuri că nu-l poţi sparge cu toporul.

Departe, la o cotitură, un Înainte-mergător,
Cu mâna dreaptă ridicată în semn de mistică minune,
Veghează tainic peste ape şi ochiul lui fulgerător
Străluminează mâlul negru, înseamnă aurul şi spune:

„Nu ştiu, în piscul sterp, de unde ţâşneşti, nici cine te-a suit,
Nici cine-alături cu scânteia te-a pus în cremenea pustie,
Şi-apoi te stoarce şi te-mpinge pe praguri, nezăgăzuit,
Ca iar din şesuri să te-nalţe în munţi, aşa de-o veşnicie…

Nu-ntreb ce ţări vei mai străbate călătorind astfel mereu,
Nu-ţi număr morile pe ţărmuri şi dacă marea e aproape,
Dar, suflete, tu azi eşti râul în care-un fiu de Dumnezeu
Va coborî să se boteze şi, gol, sălăşlui-va-n ape.”
Text postat de Mariana Ghicioi
Date despre autor
Data nasterii: 27 noiembrie 1884
Locul nasterii: Pârscov, jud. Buzău
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu
 
             
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23972
Comentarii: 120095
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE