PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Predică (4 august 1909) de  Pavel Ivanovici Plihankov   4 august 1909 Se pare că în nici o altă ţară nu există bogaţi aşa de mari ca în America. De exemplu, în prezent acolo este vestit milionarul Rockefeller. În afară de bunurile imobiliare el are bani un miliard întreg. Aceasta înseamnă 100 milioane. Închipuiţi-vă 1000 de lăzi şi în fiecare câte un million şi lângă fiecare ladă un soldat cu arma, trebuie să aşeze un întreg regiment de soldaţi. Judecând omeneşte, acest om nu poate fi fericit! El este cel mai nefericit om din lume. Are o boală incurabilă la stomac unde i s-a făcut o valvulă triunghiulară şi unde hrana ajunge prin nişte sonde de aur, zeama de mâncare rămasă se strecoară prin piele. El simte uneori nişte dureri atât de chinuitoare, încât râvneşte să moară, gândind că în iad va fi mai uşor. Tot timpul îl petrece citind ziarele atotputernice, dorind să afle dacă nu cumva a apărut vreo celebritate în lumea medicinii. Şi cum citeşte despre vreo celebritate, imediat îşi aprovizionează corabia şi o trimite după acel om. Însă până acum nu a dobândit vindecare de la nimeni. Vi se pare ciudat că v-am vorbit despre Rockefeller, ce treabă avem noi cu el? Dar eu v-am vorbit despre el ca să vă arăt că bogăţia prin ea însăşi nu poate să îi aducă fericire omului. Bucurie există numai în Domnul, iar dacă omul este departe de Dumnezeu, atunci este departe de adevărata fericire. Nu demult m-a vizitat un profesor împreună cu fiul său necredincios (din Penza). Eu i-am spus tatălui: Fără credinţă fiul dvs nu va avea nici o fericire pe pământ. El s-a supărat pe mine. Apostolul Pavel, prevăzând vremurile noastre, scrie: Lupta cea bună am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. (2 Tim. 4,7) Acest lucru este foarte greu, mai ales în vremurile noastre. La noi au apărut mulţi hoţi. Nu din aceia care bagă mâna în buzunar sau jefuiesc casele, nu; hoţii cei noi sunt mult mai răi şi mai periculoşi. Ei sunt îmbrăcaţi cuviincios, spun fraze strălucite, iar ca rezultat fură cel mai drag lucru- credinţa. Când i s-a furat omului credinţa, el îi întreabă pe învăţătorii lui: Dar cum trebuie să trăiesc acum? Trăiţi după mintea dvs, i se răspunde. Însă mintea, aşa cum se ştie, fără credinţă nu poate fi întotdeauna un sfetnic bun şi omul începe să urmeze poftele trupului său şi se duce tot mai în jos. Fiilor, păziţi sfânta credinţă, ea este o comoară nepreţuită şi împreună cu ea veţi intra în Împărăţie. Căci nu pentru puţin ne trudim, ci pentru cucerirea Împărăţiei, care este Cerească! Să ne dorim să devenim locuitorii ei. Iată că nici eu, un egumen păcătos, nu am linişte de dimineaţa până noaptea. Din ce cauză? Pentru că îmi doresc foarte mult să ajung în Împărăţie, iar dacă, Doamne fereşte, ajung în iad, toată viaţa mea s-a dus de râpă. Text postat de Nicole Kumar Date despre autor Data nasterii: 5 iulie 1845 Locul nasterii: Samara, Rusia Cuviosul părinte stareţ Varsanufie de la Optina, care în lume s-a numit Pavel Ivanovici Plihankov, s-a născut în Samara, pe 5 iulie în anul 1845. Mama băiatului, a cărei nume era Natalia, a murit în timpul naşterii lui, iar el a rămas în viaţă datorită Tainei Botezului, care a fost imediat săvârşită de către preot. Tatăl lui, Ivan, se trăgea din cazacii din Orenburg, care se ocupau cu negustoria. Străbunicul şi bunicul stareţului fuseseră foarte bogaţi. Tatăl lui s-a căsătorit a doua oară şi în persoana mamei vitrege Domnul i-a trimis copilului o îndrumătoare adânc credincioasă, cu sufletul foarte bun. Ea se numea Natalia, exact ca mama cea răposată. Şi Pavluşa a fost, din frageda pruncie, un ortodox adevărat. El mergea la Biserică, se împărtăşea cu Sfintele Taine. La vârsta de cinci ani, el a început să ajute preotul în altar şi adesea îi auzea pe oameni prezicând: Tu vei fi preot! Stareţul Varsanufie a avut o copilărie liniştită şi fericită. Părintele Varsanufie a spus ca tatăl lui l-a învăţat în general să se roage. La vârsta de nouă ani, a intrat la liceu. În anul 1870 a început să studieze la Şcoala Militară din Orenburg, apoi a terminat cursurile de ofiţer de stat major în Petersburg. Treptat, s-a ridicat în rang şi la sfârşitul anului 1880 era deja colonel. În Orenburg a locuit cu mama şi mătuşa lui (tatăl lui murise în vremea aceea). Pavel Ivanovici încă nu se gândea la intrarea în mănăstire; dimpotrivă, îşi închipuia că este cumplit de plictisitor- acolo sunt numai ridichi, untdelemn şi metanii. Însă el fusese deja chemat. Deseori neobservat, însă unori foarte clar, Domnul l-a îndrumat cu precizie către mănăstire; de aceea ofiţerul Pavel Ivanovici Plihankov avea numeroase ciudăţenii. Drumul lui spre mănăstire a fost lung şi nu prea uşor, petrecând în lume 46 de ani- cea mai mare parte din viaţa lui. A fost în corpul de cadeţi şi în serviciul militar, având o carieră strălucitoare. A putut să dobândească toate bunătăţile lumeşti. Şi... s-a lepădat de toate. Nu voia să se căsătorească şi fugea de baluri şi de ospeţe, la fel ca şi de celelalte desfătări lumeşti. S-a întâmplat să meargă la teatru, dar şi la acela a renunţat. Camera lui amintea de chilia unui călugăr: cu mobilierul ei simplu, cu ordinea ei şi cu mulţimea de icoane şi de cărţi. Pe 10 februarie 1892, Pavel Ivanovici a fost primit în obştea schitului Sfântul Ioan Botezătorul şi îmbrăcat în rasă. După un an, pe 26 martie 1893, în postul mare, fratele Pavel a fost tuns rasofor, iar în luna decembrie 1900, după boală, a fost tuns călugăr cu numele Varsanufie. Pe 29 decembrie 1902 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 1 ianuarie 1903 a fost hirotonit ieromonah. În anul 1903 cuviosul Varsanufie a fost numit ajutorul stareţului şi în acelaşi timp duhovnicul schitului de maici din Şamordino şi a rămas aşa până la începutul războiului cu Japonia. În anul 1907 a devenit egumen şi a fost numit conducătorul schitului. În anul 1912 cuviosul Varsanufie este numit conducătorul mănăstirii Teofania din Vechiul Golutvin. În ziua 1/14 aprilie 1913 şi-a predat cinstitul lui suflet în mâinile Domnului. Părintele Varsanufie a fost înmormântat la Optina, în rând cu părintele său duhovnicesc şi învăţător, cuviosul Anatolie cel Mare. Pe 7 august 2000, în catedrala nou înălţată a Mântuitorului Hristos în Moscova, Biserica Ortodoxă Rusă l-a canonizat şi împreună cu el pe toţi stareţii de la Optina, socotindu-i în acelaşi timp Noii Martiri şi Duhovnici ai Rusiei.                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23972 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE