PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cuvânt spus la binecuvântarea de obşte (3 ianuarie 1912) de  Pavel Ivanovici Plihankov   3 ianuarie 1912 În vremea şederii la Optina a Episcopului Serafim (59) (ca răspuns la plângerea uneia dintre fiicele duhovniceşti, căreia i s-a întâmplat să audă şi să treacă prin multe amărăciuni) Această amărăciune să se prefacă în bucurie. Când evreii au călătorit prin pustie, ei s-au apropiat de uriaşul lac Merra, care există şi astăzi. Erau chinuiţi de sete, însă toată apa lacului s-a dovedit a fi amară. Poporul era gata să cârtească, însă Dumnezeu i-a arătat lui Moise un lemn. Moise l-a cufundat în apă şi apa şi-a pierdut amăreala, devenind plăcută la gust. Însă astfel de lucruri erau prototipuri neînţelese de popor. Numai Moise a înţeles sensul ascuns al celor întâmplate. Ce a preînchipuit acel copac, care a îndulcit gustul amar al apei lacului Merra? Lemnul Crucii. Şi astăzi, în toate amărăciunile vieţii, creştinul are o mare mângâiere în Crucea Domnului Iisus. Oricât de păcătos ar fi creştinul, el are credinţă scumpă în Domnul Iisus şi cu această credinţă se va mântui. Şi tu te vei mântui, numai să te ţii de Hristos. Glăsuieşte către El şi El va auzi. Desigur, să glăsuieşti nu cu vocea, ci cu inima: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ma pe mine, păcătoasa!. Şi te va milui. Te va milui! (59) Într-adevăr, este vorba despre mitropolitul Serafim (Ciceagov), care în acea vreme era episcop. Text postat de Nicole Kumar Date despre autor Data nasterii: 5 iulie 1845 Locul nasterii: Samara, Rusia Cuviosul părinte stareţ Varsanufie de la Optina, care în lume s-a numit Pavel Ivanovici Plihankov, s-a născut în Samara, pe 5 iulie în anul 1845. Mama băiatului, a cărei nume era Natalia, a murit în timpul naşterii lui, iar el a rămas în viaţă datorită Tainei Botezului, care a fost imediat săvârşită de către preot. Tatăl lui, Ivan, se trăgea din cazacii din Orenburg, care se ocupau cu negustoria. Străbunicul şi bunicul stareţului fuseseră foarte bogaţi. Tatăl lui s-a căsătorit a doua oară şi în persoana mamei vitrege Domnul i-a trimis copilului o îndrumătoare adânc credincioasă, cu sufletul foarte bun. Ea se numea Natalia, exact ca mama cea răposată. Şi Pavluşa a fost, din frageda pruncie, un ortodox adevărat. El mergea la Biserică, se împărtăşea cu Sfintele Taine. La vârsta de cinci ani, el a început să ajute preotul în altar şi adesea îi auzea pe oameni prezicând: Tu vei fi preot! Stareţul Varsanufie a avut o copilărie liniştită şi fericită. Părintele Varsanufie a spus ca tatăl lui l-a învăţat în general să se roage. La vârsta de nouă ani, a intrat la liceu. În anul 1870 a început să studieze la Şcoala Militară din Orenburg, apoi a terminat cursurile de ofiţer de stat major în Petersburg. Treptat, s-a ridicat în rang şi la sfârşitul anului 1880 era deja colonel. În Orenburg a locuit cu mama şi mătuşa lui (tatăl lui murise în vremea aceea). Pavel Ivanovici încă nu se gândea la intrarea în mănăstire; dimpotrivă, îşi închipuia că este cumplit de plictisitor- acolo sunt numai ridichi, untdelemn şi metanii. Însă el fusese deja chemat. Deseori neobservat, însă unori foarte clar, Domnul l-a îndrumat cu precizie către mănăstire; de aceea ofiţerul Pavel Ivanovici Plihankov avea numeroase ciudăţenii. Drumul lui spre mănăstire a fost lung şi nu prea uşor, petrecând în lume 46 de ani- cea mai mare parte din viaţa lui. A fost în corpul de cadeţi şi în serviciul militar, având o carieră strălucitoare. A putut să dobândească toate bunătăţile lumeşti. Şi... s-a lepădat de toate. Nu voia să se căsătorească şi fugea de baluri şi de ospeţe, la fel ca şi de celelalte desfătări lumeşti. S-a întâmplat să meargă la teatru, dar şi la acela a renunţat. Camera lui amintea de chilia unui călugăr: cu mobilierul ei simplu, cu ordinea ei şi cu mulţimea de icoane şi de cărţi. Pe 10 februarie 1892, Pavel Ivanovici a fost primit în obştea schitului Sfântul Ioan Botezătorul şi îmbrăcat în rasă. După un an, pe 26 martie 1893, în postul mare, fratele Pavel a fost tuns rasofor, iar în luna decembrie 1900, după boală, a fost tuns călugăr cu numele Varsanufie. Pe 29 decembrie 1902 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 1 ianuarie 1903 a fost hirotonit ieromonah. În anul 1903 cuviosul Varsanufie a fost numit ajutorul stareţului şi în acelaşi timp duhovnicul schitului de maici din Şamordino şi a rămas aşa până la începutul războiului cu Japonia. În anul 1907 a devenit egumen şi a fost numit conducătorul schitului. În anul 1912 cuviosul Varsanufie este numit conducătorul mănăstirii Teofania din Vechiul Golutvin. În ziua 1/14 aprilie 1913 şi-a predat cinstitul lui suflet în mâinile Domnului. Părintele Varsanufie a fost înmormântat la Optina, în rând cu părintele său duhovnicesc şi învăţător, cuviosul Anatolie cel Mare. Pe 7 august 2000, în catedrala nou înălţată a Mântuitorului Hristos în Moscova, Biserica Ortodoxă Rusă l-a canonizat şi împreună cu el pe toţi stareţii de la Optina, socotindu-i în acelaşi timp Noii Martiri şi Duhovnici ai Rusiei.                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23972 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE