PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Hainele de lucru de  Mihail Zoşcenko   Uite c-am văzut-o şi pe-asta, măi fraţilor! Auzi dumneata, nu mai poate muncitorul să intre într-un restaurant; nu-l lasă ăia. Se uită chiorîş la haine. Cică-s prea murdare şi nu cadrează... Ca să vezi ce-a păţit pe chestia asta Vasili Stepanîci Konopatov. El în persoană. L-au scos afară pe brînci, măi fraţilor, din resturant. Uite unde-am ajuns! Păi să vezi. Vasili Stepanîci, cum a intrat pe uşă, cum a simţit că ceva nu era-n regulă; prea se uita urît portarul la costumaşul lui. Costumaşul, deh, prăpădit rău; ce vrei, haine de lucru, un fel de salopetă. Dar nu asta importă. Ceea ce l-a supărat din cale-afară pe Vasili Stepanîci a fost felul cum l-au tratat. Să-i dea lacrimile nu alta. Îi zic portarului: - Ce te chiorăşti aşa la mine? Nu ţi-o fi plăcînd costumaşul? Te-oi fi obişnuit cu plastroanele? Portatul îl apucă de-un cot şi nu-l lasă să intre. Vasili Stepanîci se smuceşte şi unde ţipă odată: - A-a! Nu lăsaţi pe un muncitor să intre în restaurant? Nu vă place costumul? Vezi bine s-a strîns lumea. Se uită la el. Vasili Stepanîci face gălăgie: - Da – zice – e adevărat, cetăţeni, n-am plastron la cămaşă şi nu mi se bălăngănesc cravatele la gît... Şi, poate nu m-am mai spălat pe gît de trei luni – zice. Dar poate că eu – zice – muncesc şi n-am vreme să tot schimb încolo şi-ncoace costumaşele. În vremea asta au tăbărît şi ospătarii zor-nevoie să-l scoată afară pe Vasili Stepanîci. Javra aia de portar îi mai dă şi cîte-un genunchi în fund, ca să nu zăbovească prea mult în uşă. Vasili Stepanîci Konopatov făcea spune la gură. L-au podidit lacrimile, zău! - Tovarăşi – zice – fraţilor! Păi treabă-i asta în construcţia muncitoresc-ţărănească? Adică, dacă omul n-are plastron, nici nu mai capătă de mîncare?... Ce mai, tărăboi mare! Vezi bine, era încălcată ideologia. Ăi din jur au început să-i îmbrîncească pe ospătari. Unul a pus mîna pe-o sticlă, altul pe-un scaun. Patronul ţipă ca din gură de şarpe. I-e teamă, fireşte, să nu i se-nchidă localul pentru scandal. În vremea asta cineva din orchestră a dat fuga după miliţie. Apare şi milliţia şi mi-l ia pe Vasili Stepanîci Konopatov şi mi-l urcă într-o birjă. Vasili Stepanîci nu se lasă nici aici. - Fraţilor – ţipă – ce-i asta? Păi dacă şi miliţia dă mîna cu patronul şi azvîrle-n stradă un om pe motiv de haine, mai bine – zice – mă duc la burjuii din America decît să-ndur una ca asta! Aşa că mi l-au dus pe Vasea Konopatov la miliţie şi l-au băgat la zdup. Toată noaptea bietul de el n-a închis un ochi. Abia dacă a aţipit şi el un cesuleţ spre ziuă. Dimineaţa, ăia îl trezesc şi-l duc la şef. Şeful zice: - Poţi să pleci, tovarăşe. - După ce m-au insultat, acum pot să plec... Nu le-a plăcut costumaşul, hai? Şi dacă iau eu o birjă şi mă duc la Sovnarkom să mă plîng? Şeful miliţiei zice: - Nu mai umbla degeaba, tovarăşe. La noi aşa e regula – zice – persoanele-n stare de ebrietate nu sînt admise în restaurante. Şi dumneata ai mai şi vărsat pe scară. - Cum aşa? întreabă Konopatov. Care va să zică, nu din cauza costumului m-au dat afară? Şi atunci parcă i s-a lumint mintea. - A – zice Vasili Stepanîci – eu credeam că din cauza costumaşului. Dar dacă – zice – din cauză că eram beat, atunci înţeleg. Sînt de acord. Nu discut. Şi Vasea Konopatov i-a strîns mîna şefului, şi-a cerut scuze pentru deranj şi a plecat. (Din volumul Galoşul de Mihai Zoşcenko, Editura Tineretului, 1967) Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Date despre autor Data nasterii: Locul nasterii:                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23972 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE