PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Cor de robi de  Dumitru Theodor Neculuţă   Muncim din greu şi pe-ntrecut Să vă sporim averea, Căci, rînd pe rînd, cum v-a plăcut, Din forţa noastră v-aţi făcut În contra forţei noastre scut Precum avut-aţi vrerea. Muncim bătuţi şi înjuraţi În lanţul vrerii voastre. De mici copii ne ferecaţi, Cu munci de iad ne-mpovăraţi Şi rîdeţi voi cei ne-nduraţi De plîngerile noastre. Cruzimea voastră de păgîni Pe drumuri ne aruncă Cînd suntem bolnavi ori bătrîni, Căci vi-s mai dragi ai voştri cîini Ca noi, cînd ni s-au dus din mîni Puterile de muncă! Ne-nchideţi viaţa ca-n moprmînt, În fabrici şi uzine, Şi ne răpiţi al firii cînt Şi florile şi cerul sfînt Şi dulcea batere de vînt Şi zările senine. Ne stingeţi al vieţii drag Şi toată bucuria... Şi albi şi rumeni ca un frag, Zîmbind cînd ne vedeţi şirag De foame-mpinşi la-al vostru prag Să vă cerşim robia. Copiii dragi, ni-i aruncăm Şi mila ne omoară! Şi mila-n plîns ne-o înecăm. Căci foamea cum să le-o-mpăcăm? Cînd după muncă noi plecăm Flămînzi din zori în sară! În bietul nostru suflet frînt Răbdarea-şi frînge vadul. Şi totuşi n-avem crezămînt, Şi pentru noi, sub cerul sfînt, Din tată-n fiu pe-acest pământ Ne tot întindeţi iadul. În cîmp, la munci plecăm în zori Copii, şi taţi şi mame, Şi-n foc de soare şi-n sudori Muncim să v-adunăm comori, Călăilor – neştiutori De trudă şi de foame! Ai voştri zbiri cu cap zălud, Cînd truda grea ne frînge, De-al vostru plac ei nu ne-aud Nici rugi, nici plîns, ci tot mai crud Pe trup ne ard cu biciul ud Şi greu de-a nostru sînge! Pierim topiţi de chin şi boli, Ne frînge jelea, pieptul! Răbdînd, la voi trimitem soli Cu plîns în jălbi, şi stăm domoli, Că-n legi aţi scris:” Să nu te scoli Cu sila să-ţi iei dreptul”. Dreptatea noastră – sfînt odor, Voi ne-aţi închiso-n carte. Şi-ai noştri toţi dreptate vor, Dar vrerii lor ei pun zăvor, Căci astăzi al dreptăţii dor E lanţ, şi plumbi, şi moarte... Din prunci şi pîn’ pierim moşnegi Tot bici de foc ne bate! Şi ne-aţi legat în lanţ de legi, Şi bir, şi oşti, şi popi, şi regi, Şi raiul vieţii voastre-ntregi Ne-aţi tot trîntit în spate! De-amarul greu, de nenoroc, Ni-i stins din piept avîntul. Ni-i cîntul plîns şi plînsul foc, Dreptatea batere de joc Şi-abia avem pe lume loc Să ne săpăm mormîntul. Şi-al tuturor e-acest pămînt A tuturor dreptatea, Şi-amarul plîns şi dragul cînt Şi tot ce-i bun, frumos şi sfînt Şi totuşi pînă la mormînt Ne ducem greutatea. Dar într-o zi, din văi, din munţi, Din sate şi oraşe, Voinici, femei, bărbaţi cărunţi Se vor scula, şi tari, şi crunţi Vor pune-n praf a voastre frunţi, Jivinilor trufaşe! Şi tigri fi-vor blînzii miei, De s-o-ngrozi şi firea Cînd răsculaţi cu sfînt temei, Cu braţe de puternici zei, În neagra răsculare a ei Va trece prăbuşirea! Ca recea spaimă tremurînd, În tină, la picioare, Iertare veţi cerşi, plîngînd... Iar noi, trufaşi pe voi călcînd, Vom rîde-n hohot auzind Că mai cerşiţi iertare. La cerul greu de îndurări Zvîrli-vom răzvrătirea Un iad de ţipăt şi strigări Şi mări de flăcări, mîndre mări, Vor bate-n cer, spre depărtări, Gonind din lume zarea... Poveştilor şi morţii dînd Sodoma şi Gomora, Cei buni, călăi, nemaiavînd, Trăi-vor fraţi de dor şi gînd, C-un rai aevea îmbrăcînd Pămîntul tuturora. Reda-vom sfîntului pămînt Odihnă şi frăţie! Căci toţi cu drag şi-or da avînt Spre tot ce-i bun, măreţ şi sfînt, Şi-n veci de veci vor zice-n cînt: Dreptate, slavă ţie! Text postat de Rodica Elena Lupu Date despre autor Data nasterii: Tîrgu-Frumos, 1859 – Bucureşti Locul nasterii: Primul poet muncitor din literatura noastră s-a născut în anul 1859, în Tîrgu Frumos, regiunea Iaşi. Fiu de ţăran sărac, Neculuţă a avut o copilărie grea şi a plecat de acasă la vârsta de zece ani, pentru a-şi câştiga existenţa. Pasionat de învăţătură şi muzică, n-a avut însă posibilitatea să urmeze cursurile liceale, aşa încât a învăţat singur, stăruitor şi cu multe sacrificii, făcând şi meseria de cizmar. A locuit la Iaşi, apoi la Bucureşti, unde într-o odăiţă de pe şoseaua Ştefan cel Mare, după ce isprăvea lucrul, citea şi scria până noaptea târziu, însuşindu-şi o cultură literară temeinică. A debutat în poezie în 1894, colaborând la ziarele Icoana vremii, Adevărul ilustrat (1895), Lumea nouă literară şi ştiinţifică (1894-1896). El însuşi muncitor exploatat, după odioasa trădare a „generoşilor” (1899), ia parte alături de I. C. Frimu şi alţi muncitori, la acţiunea de refacere a mişcării muncitoreşti. În 1902, când se înfiinţează cercul Romînia muncitoare, Neculuţă devine colaborator permanent al ziarului cu acelaşi nume şi publică aici majoritatea versurilor lui. Moare la Bucureşti, în anul 1904. Poeziile i-au fost strânse în volum după moartea sa şi au apărut în anul 1907, sub titlul: Spre ţărmul dreptăţii. Academia R.P.R. l-a numit, post-mortem, membru al ei.                 Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23972 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE