|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
versuri |
|
|
de
ion caraion |
|
|
|
...SI-N SCHIMB
stateam in pat cu tine, erai goala
si primitoare ca o perna
si-mi curgeau lacrimile pe rotunzimile
de fruct fantastic ale sanilor tai
ca plang pentru tine asta-ti inchipuiai
pentru-ntalnirea sau reintalnirea
noastra dupa atat vai!
de mult gol si timp...
stateam in pat cu tine - si-n schimb
imi curgeau lacrimile
INTERLUDIU
Femeie-n tot ce ai pe trupul gol, fantastic,
de seva tropicala sau stranie meduza
te uiti in alta parte, cand se descheie-o bluza,
perfida, nu simti mana din sterpul san, dar plastic.
Falange moi, albite ii-aluneca pe coapsa,
o sarma sparta urca difuza pe sub rochii,
ne cautam gura si-ncovrigam cu ochii
aceste solduri calde, intinse ca o capsa.
Ti-s pulpele atata de-aprinse si de fine,
ca-n irizarea pielii tot sangele-i porfir ;
flacoane mari in vine ascunse, ca-n clondir,
duc luna mai departe pe sanii si-n patine.
Subtire treci prin carne, dar carnea nu mai este,
cum ceasul care bate in vreme fu si moare ;
prin tine dorm incendii, se umplu samovare
si-un ceai rusesc te striga din cestile funeste,
in timp ce birja trece absenta mai departe,
statuile-n istorii, istoriile-n moarte
si doar castanii negri - iregular sau drept -
ca niste copci inalte, incheie pamantul la piept.
MOTIV
Asfaltul bolboroseste beat pe trotuare
conjugat cu talpi de gheta la soare.
Ar fi ridicol sa te poti gandi la altceva decat la razboi.
Acuma trebuiesc oameni puternici, care de asalt, papusoi,
nu aparate de cusut cuvintele in gand.
(Au mers prin oras sirenele nechezand
ca niste cai dupa manz)
Sunt sigur ca-n pamant copacii si-au mancat radacinile de ieri de la pranz ...
Interesant e numai un cantec, Wolfram ...
Uneori tramvaiele plictisite se uita pe geam -
cerul fumeaza, soarele e moale si greu
iar cand trec prin statie tramvaiele, sarmele dau din cap la Dumnezeu.
Este atata praf, sunt atatea lucruri triste langa noi,
c-ar fi ridicol sa te gandesti la altceva decat la razboi.
INDEPARTARE
Prin usa deschisa - brau gros de umbra -
plopii izbucneau catre cer.
Si degetele-i alergau pe clape,
tremuratoare ca frunza plopului.
Pasii cuiva s-au oprit in noapte.
Din ochii ei ca fumul de tigara,
zbura un fluture.
Timp cu coviltirul sur.
... si am iubit-o pe femeia aceea,
care nu m-a intrebat nimic niciodata
AM PE NIMENI
- Und' va duce, domnule ?
- În gradina, somnule.
- Ce sa faceti, domnule ?
- Sa ma-mpuste, somnule.
- Ca au gloante, domnule ?
- Ca au vreme, somnule.
- Und va-ngroapa, domnule ?
- Sub zapada, somnule.
- Va e frica, domnule ?
- Îmi e scîrba, somnule.
- Cui sa spunem, domnule ?
- Iadurilor, somnule.
- Va fi bine, domnule ?
- Va fi seara, somnule.
- Aveti rude, domnule ?
- Am pe nimeni, somnule.
- Vreti o cupa, domnule ?
- Cît ma costa, somnule ?
- N-are-a face, domnule.
- De otravuri, somnule...
- Nu vreti cupa, domnule ?
- Sparge-o-n tandari, somnule !
- Sa va plîngem, domnule ?
- N-are-a face, somnule.
- Noapte buna, domnule !
- Dormi cu mine, somnule !
- Eu dorm singur, domnule.
- Eu nor singur, somnule.
- Moarte buna, domnule.
- Noapte buna, somnule !
GLOSSA, PARCA TU
ti-as intinde parul pe iarba
si m-ar navali apele
ti-ar luneca ploapele-n fantana
si m-as auzi strigandu-te
ti-as lua gura si as lipi-o de luna
c-un colier de paradigme
ti-ar picura umerii ca stropii
de tuci ai noptii dansand
parca tu nu stii ca te iubesc?
|
|
|
|
|
|
Date
despre autor |
|
|
Data nasterii:
|
|
|
Locul nasterii:
|
|
|
Între 1935-1942 urmeaza cursurile Liceului „B.P.Hasdeu” din Buzau, unde, din 1941, împreuna cu Al. Lungu, redacteaza revista de poezie „Zarathustra”.
Debuteaza, în 1943, cu volumul de versuri „Panopticum” (Editura „Prometreu”)”); urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filozofie si lucreaza la ziarul „Timpul”.
Din 1945 este secretar general de redactie la revista „Lumea” (director G. Calinescu) iar în 1947 este numit sef de presa la Editura Fundatiilor Regale (directorul editurii: Al. Rosetti)
Editeaza, împreuna cu Virgil Ierunca revista de poezie în cinci limbi „Agora”, în care publica prestigiosi poeti si eseisti din tara si strainatate (revista a fost interzisa).
Între 1950 si 1955 face închisoare la Canal si minele de plumb de la Cavnic si Baia Sprie (în urma unei condamnari politice). Pâna în martie 1958 este redactor al publicatiilor Societatii „Limba si literatura”, apoi este condamnat din nou, pâna în 1964.
„Redebuteaza” în 1966 cu volumul de versuri „Eseu”.
În 1981, familia Caraion primeste azil politic în Elvetia si se stabileste la Lausanne, unde scriitorul editeaza revistele internationale „Don Quijote” si „Coresspondence”
Publica (în limba româna) volumul de interviuri si pamflete „Insectele tovarasului Hitler” (Editura Ion Dumitru-Verlag, 1982)
Se stinge din viata, la Lausanne, în 21 iulie 1986. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text pentru ca nu sunteti logat |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|