PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Dúme ivæ Text postat de Simona Dobrescu Se spune că românului îi merge mintea, însă exponenţii etniei care s-a autobotezat cu un nume ce începe cu o dublă consoană, sunt un exemplu frustrant al strălucirii obscure şi perene. Căruţele cu coviltir au devenit amintire. Astăzi, ţiganii au castele semeţe, cu zeci de turnuri împungând cerul cu obstinaţie; cirezi de limuzini luxoase hălăduind prin curte; gresie de Spania şi marmură de Carrara ornamentând odăile, laolaltă cu porticurile şi ghirlandele de ipsos de pe tavan... Toate acestea au devenit simboluri pe care, datorită mass-media, orice român le asociază cu etnia mai sus amintită. Nu există canalizare, dar există jacuzzi şi robinete aurite. Nu există nici curent electric, dar înăuntru tronează, măreţe, „scule” electronice de ultimă tehnologie, pe care un român onest nu şi le poate permite nici măcar în rate. Nunţi opulente între minori, kitsch odios, dar scump şi strălucitor, etalat ostentativ, tone de aur purtate la vedere şi tot timpul; de ajungi să ai senzaţia că tot aurul ăla face parte atât de strâns din decor, încât, dacă l-ar da jos, şi-ar pierde echilibrul. Trafic cu droguri şi cu carne vie, furt la scară mare şi cerşit – acestea sunt îndeletnicirile de bază; cele mai productive dealtfel, cu atât mai mult cu cât nu plăteşte nimeni nici un bir la stat. Pentru ei nu există lege, nici educaţie, nici bun-simţ. Iar tradiţia lor este ridicată la rang de emblemă naţională, promovată cu sârg de posturile de televiziune, atunci când nu au alte subiecte pentru ştiri. Cum au ajuns nunţile şi cumetriile ţiganilor să fie mediatizate pe toate frecvenţele, mi se pare dificil şi dureros de înţeles. Cum de nu-i întreabă nimeni, dintre autorităţi, de unde le provin veniturile fabuloase cu care se fălesc fără nici o jenă, şi de ce ei nu sunt obligaţi să plătească nici un impozit, rămâne un mister. Nu au asigurare medicală, dar n-am văzut vreodată un ţigan căruia să i se-nchidă poarta spitalului în nas, din cauza asta. Într-un reputat dicţionar francez, imaginea românilor este simbolizată de o şatră de ţigani nomazi. De ce, pentru mulţi cetăţeni din occident, noţiunea de „român” a devenit sinonimă cu cea de „ţigan”, ştim cu toţii. De ce am lăsat să se ajungă la asta... doar bănuim. Ni se mai aruncă praf în ochi, din când în când, cu prinderea câte unui „obleţ”; dar peştii cei mari îşi lăfăie dosurile în scaunele Parlamentului şi fac „business” cu peştii din cealaltă tabără... Pentru că etnia care are şi rege şi împărat, unul mai analfabet decât altul – pardon, la ora asta au deja diplomă de bacalaureat şi sunt studenţi (?!) – are şi partid(ă), şi reprezentanţi la cârma ţării. Are afaceri la fel de „legale” ca şi mulţi alţii, acces oriunde şi oricând, inclusiv (sau mai ales) la sfidarea legii. Şi e logic, atâta timp cât le cântăm în strună cu toţii, de la mic la mare. Ne pregătim să intrăm în UE. Pe mine, ca om de rând, nu mă bucură asta; dar ţiganii – pardon, rromii - jubilează. Se vor deschide graniţele şi, odată cu ele, noi oportunităţi pentru aceştia. Intrăm în UE cu un stindard cumplit. Pentru că, mai nou, lozinca binecunoscută s-a metamorfozat: „Ţiganii-s fruncea !” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Din nefericire ai perfectă dreptate. E o situaţie pe care n-o mai putem schimba. O boală a civilizaţiilor superioare, care nici ele nu mai pot face nimic. Vestul a inventat drepturile omului, noua religie modernă. Şi o altă religie - consumul. Nu-i interesează. Cazi în Paris pe stradă şi nu se opreşte nimeni. "Are asigurare, nu e treaba mea, vine ambulanţa". Dar dacă n-ai asigurare nici ambulanţa nu te ia. Întâi se vorbeşte cu ambasada. Şi până când vor catadicisi diplomaţii să răspundă şi să găsească o soluţie... Apropo de drepturi... Am stat ceva vreme în Franţa. Dacă un negru urlă pe stradă că este agresat apare un poliţist şi te ia pe tine. Am păţit-o mai întâi în Paris. Unui negraci i s-a pus pata pe mine şi a început să urle că e agresat. Nu-i plăcea figura mea. Am ajuns la secţia de poliţie. Vă rog să-mi daţi probe că l-am agresat, vreau un avocat, cine plăteşte daune pentru timpul pe care l-am pierdut, pentru agresiunea psihică pe care o faceţi voi asupra mea? Cum ies de aici vă dau în judecată. Anunţ presa. Am prieteni... "Les poulets" au tăcut. "Ştiţi, asta este legea..." Cam la fel şi în Lyon, unde sunt mulţi arabi şi unde rromii se strecoară mai uşor. Cam la fel şi acolo. Civilizaţia Vestului este mult prea permisivă. Aţi văzut ce le fac din când în când arabii. La noi băieţii fură, cerşesc, dau tunuri, intră în afaceri dubioase. Din păcate şi noi suntem de vină. Nu suntem uniţi precum sectarii. Nepăsători. Corupţia e la mare preţ. Aşa îşi iau băieţii şi paşapoarte, şi permise de conducere, chiar dacă nu ştiu să citească. Ei sunt oglinda bolilor societăţii româneşti, dar şi europene. Am văzut în Paris o rroamă (oare aşa o fi femininul?) care cerşea chiar pe Champs Elisée, aşezată pe o jardienieră uriaşă. Avea o placartă pe care scria, în franceză: "Exilată sexual din România". "Săraca, nu poate să-şi facă damblaua la ăia şi a venit la noi". În Franţa cerşitul este interzis doar pentru francezi. Nu vă spun cât câştiga pe zi, nici cu cine împărţea banii la patru (nu pot spune, persoane importante, vorba lui nea Iancu). Un popor care ascultă manele se autoexilează din cultură, se desclafică. Nu spun lucruri noi. Bine, nu ascultăm toţi mnanele, dar cei care o fac sunt majoritari. Sunt multe de spus... E tare trist.   Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-08-31 15:10:04	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE