|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cartier |
|
|
Text
postat de
Raluca Oprita |
|
|
Băteam străzile
treceam prin priviri balansoare
între colivii
special locuite de păsări rare
fără aripi
cheile porților te ademeneau
ca o reclamă la tărâmul teribilului,
șarpele curiozității
m-a împins la popas
a deschis ușa cu mâna mea
a otrăvit privirea
de tristețea coliviilor
păsări plângeau
doar balansoarele inerte
lăsau impresia de curgere, trecere, rotire
viață ca iluzie
în cartier.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bine te-am găsit! Dana și mulțumesc din suflet pentru comentariu și vot. Așa cum ai spus este o incursiune, asemeni unie alunecări, în amăgitorul tărâm al teribilului.
Lory, nici nu știi cât de mult mă bucură faptul că îți place textul (asta mă încurajează mult). Mulțumesc pentru comentariu.
Bine te-am găsit! Corneliu, întradevăr, prin această "peliculă" am încercat derularea sentimentului dezamăgirii și starea de imprevizibil de care se pare că nimeni nu este scutit în viață.
Mulțumesc mult pentru că te-ai oprit asupra textului și pentru impresia care ți-a creat-o.
Andrei, mult mă bucură și popasul tău. Îti mulțumesc pentru aprecieri și (mai ales)pentru sinceritate.
vă mulțumesc
Eleos
|
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Oprita la data de
2006-08-29 17:16:26 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
o poezie interesanta, care penduleaza de la filosofii complexe pana la realitatea sordida din spatele blocurilor gri, loc unde totul ajunge pana la urma sa convearga...
mi-a placut aceasta imbinare de idei...
sincer
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-08-29 14:55:45 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
e un poem ca o joaca de-a spusul nespuselor, ca un colt de perdea ridicat prin care razbate umbra ta, cateodata
foarte frumos poem, felicitari! |
|
|
|
Postat
de catre
BBBB aaaaaa la data de
2006-08-29 13:35:13 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fără să vreau îmi amintesc de ceva gen farmecul discret al burgheziei. Două scene de film. În Noaptea lui Antonioni, o pereche se retrage de la o petrecere nocturnă cu certe intenții erotice. Rulează într-o mașină, plouă, sînt filmați din exterior, geamurile aburite, promisiuni de intimitate caldă. Deodată, mașina se oprește la o barieră și obiectivul se strecoară în interior. Atmosferă de gheață.
În alt film, românesc, Dan Nuțu, un fel de James Dean, de Zbigniew Czybulski local, umblă dezabuzat într-o noapte de vară. O fereastră deschisă, luminată, vagă rumoare. Acolo pare să se întîmple ceva, să fie căldură, viață... (nu mai știu restul, promisiunea, iluzia că... asta contează).
Aceeași impresie, demontată-n final, și-n poezia ta. Trecerea prin decor, atingerea realității gomflate din reclamă. Dezumflarea.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-08-29 13:21:28 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Impresii de-o parte si de alta a strazilor, personaje usor ireale, balansoarele, pasarile rare; personaje fantasmagonice, sarpele curiozitatii - tu.
Un vot pentru
'Băteam străzile
treceam succesiv de adrese
în curți se zăreau balansoare
așezate între colivii
special locuite de păsări rare
fără aripi
și cheile porților te ademeneau
ca o reclamă
la tărâmul teribilului
șarpele curiozității
m-a împins la popas'
peta.
|
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2006-08-29 09:54:43 |
|
|