|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Absurdul, este sigur doar un nou punct ferm de pornire în logica lucidități pasionale. O știe foarte bine Camus:
"O anumita continuitate in disperare sfirseste prin a zamisli bucuria.
Nu descoperi absurdul fara a fi ispitit sa scrii un manual despre fericire.
Ideea ca o gindire pesimista este in mod necesar o gindire descurajata e o idee puerila.
A trai inseamna a face sa traiasca absurdul.
Privatiunea de speranta si de viitor inseamna o crestere a disponibilitatii omului.
Trebuie sa fim absurzi, dar nu trebuie sa ne lasam inselati.
Nu exista destin care sa nu poata fi depasit prin dispret.
Nu viata vesnica e importanta, spune Nietzsche, ci vesnica insufletire."
Asta doar așa pe fugă.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-08-17 13:40:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ma gandesc la absurd ca la un teatru imens, in care se gasesc indisolubile notiuni precum tragic, umor, hipersensibilitate, extrema, iritabilitate, naivitate, incandescenta. Absurdul, aproape incredibil, are o logica aparte, o ordine in propriul haos, e cea mai sigura portita de scapare..
|
|
|
|
Postat
de catre
l;'l da la data de
2006-08-17 10:44:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aurel, genurile scurte trebuie să fie concentrate. Cineva spunea că un aforism e o furtună într-un pahar cu apă. Golești paharul, dar bei furtuna.
Maria, la vremea cînd îl scriam nu auzisem decît de cuvîntul haiku. Dar ai dreptate, n-aș fi făcut o pasiune pentru el dacă nu eram deja pregătit.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-08-16 22:36:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Citesc de fiecare dată ceea ce scrii. E drept că nu las semn. Acum, spun că tot ce e aici e interesant, dă de gândit. Nu vreau să fiu foarte sobră. Destul am fost azi la școală. Așa că, pun o întrebare:
"Un ciripit - discurs asupra dinamicii tăcerii."
seamănă cu un haiku?
Să zâmbim!
Discurs asupra
dinamicii tăcerii -
doar un ciripit
Mai citesc!
Cu prietenie, Maria
|
|
|
|
Postat
de catre
Maria Tirenescu la data de
2006-08-16 20:28:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Admirabile, ca de obicei! Fiecare dintre ele poate naște interpretări multiple și satisfacție intelectuală.
Bine găsit "dinamica tăcerii", metaforă cu tentă oximoronică. Apropo! "Metaforă", cu etimologie latină, a fost preluat de la greci. Știți ce înseamnă în greaca modernă? Mijloc de transport. Poate unde ne duce spre poezie. Bietul cuvânt! Remarc inteligența, realitatea și acuratețea observațiilor. Și că nu uitați niciodată să introduceți cel puțin câte un vers scurt, cum ar fi acest " Poetul asudă lacrimi." |
|
|
|
Postat
de catre
Aurel Ganea la data de
2006-08-16 16:14:39 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|