|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Daniela Luca |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum.
Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ?
Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Petre, mulţam, interesantă paralelă ai făcut, spre romanul lui Murakami. :) Aici sunt "copiii" din mine, adică eu-copilul-de-la-diverse-vârste-ale-copilăriei-mele. Şi copiii din maturi, cei care se sfârşesc. Şi mai sunt şi alte fire de intrepretare. Pe care sunt sigură că deja le-a descoperit fiecare cititor. Mulţumesc tuturor. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-13 11:19:22 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
emotionant acest text, o fereastra spre sufletul unui poet... o fereastra in ceata, insa acolo se prabusesc copiii, fara lacrimi, la capatul lumii - imi amintesti aici de un roman al lui Haruki Murakami, in care batranii sapau gropi in fata ferestrelor... Aici nu sunt gropi, dar sunt copiii si cu vietile lor...
frumos...
votez!!!
felicitari!!!
cu drag
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2006-07-12 20:57:33 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
daniela sunt emotionat de :'la ferastra mea\se prabusesc\pe rand\copii fara lacrimi'
pus foarte inspirat'pe rand'da impresia ca timpul este incetinit pana la disperare...poza imi confirma.
incantat de lectura
numai bine |
|
|
|
Postat
de catre
stefan ciobanu la data de
2006-07-12 17:31:44 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Magdalenă, mulţam, dar am şi eu tarele şi imperfecţiunile mele, umbrele şi greşelile. pe cât pot, încerc să le dizolv, să mă curăţ de ele, să le ard. Întotdeauna însă las loc înţelegerii şi dragostei, altfel nu aş mai putea deschide nicio fereastră spre viaţă. Da, sacadarea versurilor induce/redă pulsul aritmic, palpitaţia când eşti cuprins de o teamă. Fie ea şi de întuneric. |
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-12 16:07:02 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Eşti un suflet luminos, plin de înţelegere şi iubire pentru toţi semenii tăi. Lumina din tine care transpare în fiecare cuvânt al poemelor tale, m-a determinat să rămân o admiratoare fidelă a felului în care simţi şi transpui în cuvânt. Versurile scurte parcă sunt răsuflarea precipitată când teama este cea care domină... Jocul de lumini şi umbre din fotografie, cu întuneric în diferite nuanţe şi cu lumina din mijloc este sugestiv şi vorbeşte de la sine despre balansul unui suflet...
|
|
|
|
Postat
de catre
Magdalena Dale la data de
2006-07-12 14:59:55 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dănuţa, foto nu îmi aparţine, dar seamănă până la identic cu imaginea ferestrei mele. Am prelucrat fotografia destul cât să dea impresia de mişcare temporală, de joc de umbre şi de întunericul din preajmă. Starea îmi aparţine. Sentimentul intens de neputinţă că nu poţi fi îndeajuns de viu şi luminos spre a ţine în viaţă pe cineva.
Adelină, pe mine tocmai sincronizările, interferenţele, sinergiile mă fac să văd mai departe luminile din orce noapte împietrită, să pot descânta şi trăi, să pot da mai departe din mine atât cât pot avea dinspre cer. Mulţumesc pentru rezonanţa din invizibil.
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-07-11 23:31:49 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Doamne Ela...
cred ca la interval de cateva secunde am postat textule... nopti si teama de intuneric... sincronizarea mi se pare cel putin ciudata...
"Noptile impietrite" in ferestrele sufletului... lasa-le sa se razvrateasca Ela... e cu mult mai simplu... nemiscarea si intunericul dor...
Alb/negru, lumini/umbre... Un liric fara cusur pe un fundal expresiv.
Frumos! |
|
|
|
Postat
de catre
Adelina Ionescu la data de
2006-07-11 23:15:25 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
superbă poza..îţi aparţine?
Te evidenţiez, dar să nu creadă lumea că din simpatie pt autor..aşadar..explic.
Textul mi se pare bun datorită:
jocului de cuvinte, finalului brusc, aflat în expectativă, pt braţele de fildeş.
poem cu versuri scurte, dar cuprinzătoare.
am zis! |
|
|
|
Postat
de catre
xx xx la data de
2006-07-11 23:13:09 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|