FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  corneliu...ma paste "o iesire din sine"...s-ar putea sa erup...devastand sperantele  
Postat de catre nula nada la data de 2006-07-08 17:53:43
         
 
 
Merge. Dar e mai românește "ieșire din sine", țîșnire, podidire de sine. Orice erupție este un pic catastrofală. Și tu o cam cultivi.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-07-08 07:54:21
         
 
  corneliu, revin, uita "imerge"...sunt tembela...ma gandeam la "emerge" (luat in engleza)...considera erupe...please, consideratii goia  
Postat de catre nula nada la data de 2006-07-08 02:54:34
         
 
  corneliu (don professore!) ai readus generos un text care se sprijina vital intr-o atmosfera devastatoare...erotismul dus inspre granite (?)...atmosfera divina si ideea de manipulare...o combinatie din care reiese insuccesul uman de "a imerge" (e asta un cuvant romanesc?...zau nu mai stiu)...sau de a erupe(?)...psihanaliza "conjuncturala" alunecand pe muchia real-ireal...moral-amoral...mai si cand am citit romanul, credeam chiar si in ingeri...cat sa fie oare...ei, cativa ani doar...super, goia  
Postat de catre nula nada la data de 2006-07-08 02:01:06
         
 
 
L-am găsit, îl postez acum.

Andrei, citește-l merită. Romanul.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-07-07 22:23:17
         
 
  Bun, e o bună aducere-aminte. :) Mă bucură că eram tânără când l-am descoperit pe Fowles, iar atunci când tu deja scrisesei despre romanul acesta, în '88, aveam atâta Eliade în minte încât... :) Dar să lăsăm toate astea, e timp pentru toate. :) Caută fraza aceea, mai caută. Cea cu biciul și gingășia. :)  
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 22:20:22
         
 
  Eseu complex, o prezentare aparte a cartii, care iti trezeste gustul pentru lectura!

Am citit cu placere

petre
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2006-07-07 22:19:11
         
 
 
Filmul cu Anthony Quine și Michael Caine parcă. Eu am scris aceste însemnări cam prin '88 bănuiesc. O să caut textul ăla micuț cu biciul (parcă nu-i al lui Dumnezeu acolo).

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-07-07 22:13:49
         
 
  Am citit prima oară Fowles acum 12 ani. Am citit cam tot ce a scris, ce s-a tradus la noi și ce am găsit în franceză. :) Există și ecranizarea.
Da, recunosc ceea ce se întipărește, păstrează memoria, îmi e fidelă. :) Foarte fidelă. :)
 
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 22:07:35
         
 
 
Atila, ai multă dreptate, se pare că destinul ne încearcă și imaginația lirică și asigură un adaos de destin celor ce sînt mai închipuiți. Destul de închipuiți. Să nu ia totul drept nutreț.

Aveam nevoie, Ela, de un cititor care a citit romanul. Este și pentru mine o carte care a însemnat o treaptă în înțelegerea multor lucruri pe care abia le întrezăream. Nu mă așteptam să recunoști sintagma, într-adevăr există și în alt text al meu.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2006-07-07 22:03:51
         
 
  Corneliu, am evidențiat, fiindcă nu e deloc ușor să scrii bine despre unul dintre spiritele cele mai intense ale omenirii acesteia, un scriitor greu de egalat și al cărui destin are ironia sa, cu sau fără marca umorului. Ai extras câteva linii definitorii ale stilului "Fowles". Este scriitorul meu favorit. Sunt subiectivă, îmi asum aceasta. Îmi place că ai trecut de nuanțele psi ale romanului și ai delimitat și alte spații de interpretare, fiindcă Fowles reușește să scrie în plan subtil ceea ce psihic abia poate fi perceptibil.
Ah, m-a atins iar fraza asta:
"biciul lui Dumnezeu se despletește-n gingășii."
Am evidențiat, voi reciti.
 
Postat de catre Daniela Luca la data de 2006-07-07 18:39:32
         
 
  "Imaginează-ți momentul în care ai descoperi că ai un al șaselea simți pînă atunci nebănuit – ceva ce nu include văzul, pipăitul – cele cinci simțuri cunoscute. Un simț mai adînc din care celelalte se trag. Cuvîntul a fi nu în sens pasiv și descriptiv, ci activ… aproape imperativ.”

Acesta ar putea fi poetul....incantator, dar:

"Mulți chemați, puțini aleși. Dar mîna batjocoritoare a lui Dumnezeu azvîrle orzul pretutindeni și nu se sfiește să trîntească în troaca porcilor brațe de mărgăritar."

Un comentariu profund...m-a incantat! Atila


 
Postat de catre Atila Racz la data de 2006-07-07 16:14:32
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE