FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Constantin Enianu
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum.

Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ?

Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Elena, Gina, Lory multam pt sensibilele si inteligibilele comentarii la modestele mele incercari lirice in dulcele si comodul concept modern de poezie...
Cu pretuire,
"proars"
 
Postat de catre Constantin Enianu la data de 2006-05-09 09:43:34
         
 
  Felicitari Constantin! ai scris un poem frumos.
,,iar îngrijitorul de ziduri
va muri liniştit
că a slujit cu credinţă
Creatorul de ziduri ``
Lory
 
Postat de catre BBBB aaaaaa la data de 2006-05-08 23:08:27
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  draga constantin, zidul si ingradirea, zidul si plafonarea, zidul si finalitatea...creatorul de ziduri, in sensul meu, este justificat ca si "calau al semenilor", ca si cel care detine "foarfeca sau topotul, sau securea..."mama lor de calai si de "zidari"...in bunatate, omul nu are nevoia fizica sau psihica de a ridica ziduri...spui tu /procesul se va incheia/ cand se vor impaca/.../insa atunci soarele/ nu v-a mai rasari/...astazi m-am uitat peste poemele personale, cineva imi tot mentiona "foarfeca"...ma gandesc simplu, foarfeca sau zid...tot una...am crescut intre poeti, am deformata existenta...ma revolt cand cineva nu intzelege simbolistica"zidului"...tu, stiu, te afli intre ziduri...ins crede-ma prietene, semen, tot prin tine o sa ignori inaltimea lor...ma gandesc la tine si la soarta ta, ma gandesc ca totusi, bunatatea nu este de prisos...goia  
Postat de catre nula nada la data de 2006-05-08 22:44:54
         
 
  Zidul ca structură de protecţie, zidul ca factor non-comunicaţional! Da, zidul, zidurile cu variantele uşor vulgarizatoare gardul, gardurile, în care noi românii suntem experţi, au creatori şi motivaţii. Adesea alienante. Din timp în timp zidurile cad. Păcat că se ridică altele. De regulă mai multe. Şi, ele, zidurile, pe lângă poate fireasca şi uneori necesarea protecţie, ascund de multe ori culpe. Grele. De neiertat. Uneori îngrijitorii de ziduri au soarta soldaţilor japonezi uitaţi în post la sfârşitul războiului.
Un poem frumos.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2006-05-08 15:00:11
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23972
Comentarii: 120095
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE